Am fost aseară la KUMM la Expirat – KUMMBACK pe bune

Nu i-am mai văzut de mult live, recunosc.

În același timp e trupa pe care o știu de când nu exista. Adică de pe vremea când Kovács András și Eugen Nuțescu – Oigăn aparțineau unor proiecte muzicale precum Short Cuts & Talitha Qumi. Adică de prin 96-97. Era vremea Music Pub și Insomnia Cluj când ne intersectam zi de zi sau la două zile. Așa că trupa KUMM e cumva trupa pe care o știu în toate ipostazele și transformările ei. Am și scris câteva notițe de 90 cu ei în Generația canibală - am două chefuri legendare de prin carterele Clujului și Doi mai sau Vamă? Mă rog - cicatrici din 90.

E adevărat că nu o văzusem cred fără Oigăn pe scenă – acum el e prins în alte proiecte personale și trupa arată puțin altfel dar de sunat sună bine.

András, de care mă leagă o relație veche și la care țin mult, m-a anunțat de concert. E genul de concert la care mergi mai degrabă sentimental. Și bine am făcut căci am văzut câțiva oameni de care nu mai știam că există. Am întâlnit amici din 90, veterani din 2000 și războinici din ultima epocă – încă vii.

Pe scena de la Expirat au ieșit în deschidere o trupă de tineri cu un nume englezesc tare lung – nu mai rețin: genul bine educați, citiți și cu bună manevră a instrumentelor – asta apreciez. Nu mai suport muzicanți care nu știu să descifreze o partitură și nu depășesc 5 acorduri la chitară.

Le zice - Alcan Wander and The Downtown Slackers: cu așa nume e clar că au citit ceva cărți. Nu-i cunosc, nu știu cum îi cheamă dar sună bine, au o ținută de scenă clasică, revine elementul retro brit cult. Au lăsat o impresie bună și stare de spirit energizantă fără excese inutile și fițe: totul cinstit. Apreciez asta. O să-i urmăresc.

Trupa Kumm – arătă cumva nou. După plecarea lui Oigăn, trupa are un chitarist, un basist și un baterist nou: Ionuț Deliu (bas), Mihnea Ferezan (chitară) și Casian Vlad (tobe) care au urcat pe scena Expirat alături de membrii vechi ai formației pe care-i știți bine - Cătălin Mocan, András Kovács și Mihai Iordache.

Au fost pentru prima dată în această componență.

Impresie foarte bună lăsată: adică sunt profi și acum știu bine ce vor. Și pot să realizeze ce vor – au tot ce le trebuie. Nu e cazul să-i laud: verificați.

Expiratul era plin cu oameni de la 60 +, la adolescenți.

Spre ora 23 o mamă spre 60 își petrecea copilul 27 spre casă și îmi zice: copiii din ziua de azi, pleacă înaintea părinților acasă. E o amică cu care mă știu din 90 Vamă. Râdem: mai comandăm o socată :)

Altă amică invers: pleacă mai devreme că are job dimineață și lasă copilul adolescent să mai stea puțin să prindă bis-ul.

Faină această atmosferă inter generațională în muzică: în București există chiar o tradiție - apreciez.

Doar Para și Kirk stăteau de veghe precum Farul Vechi din Sulina – ei nu scapă nimic de pe acest segment: pe ei te bizui să nu naufragiezi.

Ah, l-am zărit și pe legendarul și feblețea mea - Mircea Florian: semn de respect pentru veteranii Kumm.

Nu sunt eu critic muzical să analizez schimbările – plăcut găselnița cu sunetul de clape a la András care producea o stare de avalanșă – un sunet precum un vuiet de neliniște + Iordache cu câteva intervenții mai speciale. Hai că mi-am lăudat prietenii - dar sunt buni, ce să le faci.

Vocea lui Cătălin - mi-a plăcut întotdeauna: e foarte flexibilă pe registre destul de diverse.

Noii veniți s-au integrat bine căci nu sunt chiar noi în muzică: adică oamenii știu meserie. Par din Kumm deja.

Mie-mi place ideea de longevitate a trupelor. Lucru de loc ușor că e o muncă infernală - iar de la o vârstă e greu de dus.

Plus. Da, pentru mulți din generația mea le este tot mai greu să meargă la trupe foarte tinere – e greu de trecut niște bariere. Nu imposibil. Dar ai nevoie de acest tip de muzică în care ai trăit 40 de ani – nu ca o formă de conservare ci de refresh emoțional și existențial – melancolia și nostalgia e parte din viața noastră. Bașca îți mai vezi prietenii vechi pe o muzică bună.

Plus: a pune o trupă nouă pe scenă alături de o trupă veterană – e perfect căci ai și simbioza de public de generații diferite.

Mereu spun că playlist-urile mixate generațional e cel mai bun dialog între părinți și copii.

Încercați.

KUMMBACK - e de bine!

Foto: Tolea Postovei - nu am făcut poze - mersi Tolea, luat de la tine.