Autopsia educației din România
Există obiectiv popoare ”inferioare” și popoare ”superioare”
Există obiectiv popoare superioare și popoare inferioare, care pot fi identificate la fel de ușor și de indiscutabil ca geamurile și cuiele.
În popoarele superioare, cei cinstiți, onești și muncitori sînt cei solidari, și îi marginalizează și izolează pe cei care fac fraude, escrocii și hoții. În popoarele inferioare, escrocii sînt cei solidari, oamenii cinstiți și muncitori sînt cei marginalizați, izolați și hăituiți.
La popoarele superioare, nimic nu se face de formă și totul se face cu rost.
La popoarele inferioare totul se face de formă, ca să fie respectate coduri și regulamente impuse de sus, din exterior, cu forța, de către niște oameni care dau coduri și regulamente doar ca să își manifeste forța.
Cei de sus sînt brutali. Cei de jos sînt ipocriți. Lupta dintre brutali și ipocriți e mai veche decît lupta dintre bine și rău.
La popoarele superioare, ierarhiile sînt tasate, conducătorii și condușii colaborează.
La popoarele inferioare, conducătorii zbiară iar condușii execută sau se prefac că execută, fără să îi întrebe nimeni, fără să li se ceară părerea, iar ”feedback” e considerat răzvrătire.
Am predat 25 de ani pe două continente, în cinci țări (România, Franța, Canada, Cehia) ; am predat în română, engleză franceză și latină de la clasa zero la universitate la învățămîntul pentru vîrsta a treia la învățămîntul pentru copii cu handicap psihic. Am avut elevi și studenți de peste tot, de la chinezi sîrguitori și latino-americani lăsători, la bunicuțe haitiene care știau scrie doar cu majuscule la avocatul mexican care știa că antonimul lui cerebral e visceral. Am avut filipinezi și ruși și cambodgieni și armeni și libanezi și japonezi și nogai și ceremîși și brahmani trufași ; și paria care nu deschideau gura. Am avut elevi cu ADHD și cu dislexie.
Așa că aș zice că știu cîte ceva despre educație în general și despre legăturile complicate dintre sistemul educativ, cel politic și mentalitatea populației.
Educația din România a fost distrusă în mai multe feluri. Miniștrii educației vor să facă (toți) ”reformă” dar stau, în medie, nu mai mult de un an de zile. Din 1990, miniștrii educației au fost cei mai jetabili dintre toți, cei mai efemeri. Nici măcar cei decenți n-au lăsat o moștenire trainică. Există o frenezie a reformelor de dragul reformării acolo unde ar trebui să fie stabilitate.
Ce a distrus educația ? La început, eliminarea concursului de admitere și admiterea prin simplă înscriere. Apoi, facultățile private, care au înscris tot ce avea puls în România, toți amărîții care doreau o diplomă de studii superioare. Facultățile de stat au dorit și ele bani, au cerut și au obținut locuri cu plată. Studenți erau: între 2003-2008, ani cu șomaj, se înscria toată lumea la facultăți: era mai distins să spui că ești student decît să spui că ești șomer.
Universitățile private au început cursa scăderii prețurilor față de universitățile de stat, și între ele: la 600 euro taxe anuale nu poți aștepta mare lucru în schimb. Spiru Haret și Titu Maiorescu și Bioterra și whatnot au făcut dumping de absolvenți.
Din 2003, la facultățile umaniste, introducerea sistemului Bologna, cu trei ani, ai căror absolvenți au împăducheat școlile după 2003, și care au trimis facultăților începînd din 2007 absolvenți de licee prost pregătiți, care au terminat la rîndu-le facultăți de 3 ani sistem Bologna – practic, istoria, filologia, psihologia, filozofia au fost distruse complet.
După 2010, șomajul a intrat în reflux: studenții se înscriau la facultate, dar mergeau la muncă.
ARACIS însuși, organizația de verificare a calității învățămîntului superior, e și ea o simplă formă fără fond : din zece evaluatori ARACIS, opt sînt de la universități mici, Universitatea Internațională Galactică Umanistă de Manichiură-Pedichiură din Lehliu Gară.
Oamenii politici au contribuit enorm la distrugerea învățămîntului : prin legi proaste, desigur; zeci de miniștri și secretari de stat și-au făcut sinecuri de profesori la diverse universități, de unde 1) luau un salariu fără să predea și fără să examineze; 2) protejau universitățile de inspecții.
Nu-și mai aduce aminte nimeni de universitățile Europa Ecor şi Alexandru Ghica din Alexandria, Teleorman, conduse de escrocul Mina Dobronăuțeanu, un bătrîn informator securist, care a eliberat mii de diplome de licență, toate false, între 2001-2011.
Și cine să îi ancheteze sau cine să îi trimită în judecată, cînd însuși șeful adjunct al poliției Teleorman, unul Emil Stănimir, avea diplomă de licență cumpărată ori primită de la Mina Dobronăuțeanu ? și Liviu Dragnea de la PSD, și escrocul Laurențiu Baranga, profesor la Universitatea Valahia din Tîrgoviște, director în ORNISS, numit șeful Oficiului de Combatere a Spălării Banilor – toți aveau diplome de la aceste amărîte imprimante de diplome.
Și totul, desigur, cu binecuvîntarea miniștrilor educației, a poliției și a justiției.
Laurențiu Baranga, după ce tribunalul i-a anulat diplomele și i le-a confiscat, a înaintat cerere către rectorat prin care afirma că pierduse originalul diplomei, și a cerut – și obținut !!!! – duplicate. Era și doctor, și conducător de doctorat la USAMV.
Și există mii de asemenea hoți neprinși.
Există în învățămîntul din România un amestec inextricabil de nepăsare a autorităților și de brutalitate arbitrară: profesorii trebuie să semneze condici de prezență, ca la fabrică – prezență pe care n-o poate verifica nimeni, pur scriptică, pur formală.
Din anii 2000-2010, cei mai buni elevi de liceu au plecat să studieze la universități din străinătate: aproximativ 10 mii elevi de liceu, cei mai buni, nu vor merge la universități din România, ci în străinătate. Or pentru o grupă de studenți, studentul cel mai bun e o locomotivă care trage după sine grupa.
Prea mulți profesori, prea puțini elevi. Universitățile din România au rămas cu organigramele din anii 2010, cînd erau studenți mulți; școlile la fel.
Scăderea demografică
Scăderea demografică a României e descrisă decent în presă.
În 2025 s-au născut aproximativ 145 776 copii în România.
2010 a fost ultimul an cînd s-au născut peste 200 mii copii în România. Din 2024 s-au născut sub 150 mii, o scădere de 25 % în 14 ani, ceea ce e catastrofic.
Aceste generații mici vor scădea încă, prin emigrare, prin emigrare pentru studii, prin simpla omitere a studiilor superioare și încadrarea directă în muncă la 18 ani – iar numărul de studenți va fi mult mai mic decît astăzi.
Va fi, prin urmare, o scădere de 25 % a elevilor și o scădere de 25 % a studenților.
Dacă nu s-ar mai angaja nici un profesor în nici o școală și nici o universitate, mîine, rata de atriție (rata de pensionare, 2,5 % pe an, 25 % pe deceniu) ar urma decent rata de scădere a natalității.
Dar, desigur, asta nu e o soluție.
România are cel mai mic procent de absolvenți de universitate din UE, spre 23 %, după Italia și Ungaria, care au cîte 30 %. După EuroStat, pe criterii ISCED, România are cel mai mic procent de absolvenți de facultate (17 %) : sursa
Acest procent ar trebui să urce. De ce ne-ar trebui un procent mai mare din populație cu studii superioare ? Oamenii cu studii superioare își cunosc mai bine drepturile civice, sînt mai activi social, asociativ și politic, sînt mai responsabili, votează în cunoștință de cauză.
Am scris acum 16 ani un articol lung, care se isprăvea cu două profeții. Îl reproduc mai jos.
Judece cititorii dacă a trecut testul timpului.
În marginea fostei dezbateri despre învăţămîntul din România
(primăvara lui 2010)
Le-am cerut studenţilor mei, anul III Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie. (Au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru Romeo şi Julieta (numită alternativ “roman“, novel, ori poem). Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză.
Am corectat mai jos greşelile lor:
Pluralul lui viu nu e vi, ci vii. Verbul a lua nu se scrie i-au. Obijnuit e incorect. Îi nu se scrie despărţit, i-i. Să de-a e incorect (corect e să dea). Nu se zice propiu, ci propriu. Them nu poate înlocui their. Nu se poate spune them mother în loc de their mother. Intitulated nu există în engleză (cf. Merriam-Webster). Combinated nu există în engleză. To enjoy of life e incorect (verbul to enjoy e tranzitiv). Writted e incorect în loc de wrote. Poetry nu e identic cu poem. Lirycs nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cîntec. ”roman” nu există în engleză, corect e novel. Disapointness nu există, corect e disappointment. Beautifuly thing e incorect. Tryed e incorect. Gaves nu există (give sau gave). Tooked place e incorect. Tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci. Romeo and Juliet nu e un roman. Romeo and Juliet nu e un poem. Shackspear nu se scrie astfel.
Dacă se dădea admitere la facultate ei ar fi căzut la admitere.Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni. Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, cînd în orînduirea veche, bolşevică şi totalitaristă, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea.
Cum s-a ajuns în aceasta situaţie? Puţin după Revolutie, prin 1995, cred, au apărut locurile cu taxă la Universităţi. Ceva mai tîrziu s-a suprimat concursul de admitere. Astfel, Universităţile au dat de gustul banilor. Studenţii deveneau intangibili. De vreme ce plăteau, prezenţi sau nu, trebuiau să treacă examenele, trebuiau să capete diplome. După diplome, dădeau concursul de titularizare, pe care nu-l luau, rămîneau suplinitori, şi titulari negăsindu-se, tot suplinitorii predau.
Primii studenţi pe bani au terminat prin 2000. Primii lor elevi au terminat liceul prin 2004. După implementarea programului Bologna, studenţii au terminat în trei ani în loc de patru sau cinci, cu lucrări de licenţă de şaizeci de pagini, nu de o sută sau două sute. Lucrările scurte pot fi cumpărate sau descărcate contra cost de pe Internet, de pe situri specializate (o sută de lei bucata).
Liceenii intră pe bani la Universitate, fără admitere, termină în trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor sînt prost pregătiţi, mai prost pregătiţi decît precedenţii. Paradoxal, se face mai multă şcoală la liceu decît la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii care nu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sînt plătiţi după numărul de elevi. Studenţii sînt mai prost pregătiţi decît elevii de liceu.
Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (control paste) de pe un sit internet, www.referate.ro.
O vină pentru situaţie o are aşa-numitul învăţămînt axat pe competenţe. În noul sistem, elevii, vezi doamne, nu mai tocesc date seci, ci dobîndesc competenţe. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă ! Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleza, franceza ori muzica înseamnă să ştii vorbi engleza, franceza, respectiv să cînţi, fluieri sau fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoştinţele sînt complementare.
Cultura generală e alcatuită doar din cunoştinţe.
Educaţia axată pe competenţe naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă.
O altă studentă, tot de anul III Litere, mă înştiinţează că poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistrețul cu colţi de argint. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţi identifica poeziile. Se presupune că un absolvent de engleză ştie după trei ani ca în engleză, romanul se numeşte novel.
Universitatea zulusă
Este imperativ necesar, e indispensabil să se revină la universitatea gratuită cu concurs de admitere şi cu număr limitat de locuri. E suficient că s-a închis un cerc vicios, că absolvenţii de universităţi fast-food au virusat învaăţămîntul gimnazial şi liceal, şi trimit universităţilor liceeni care nu ştiu nimic. Conform cu situl QS, Quaquarelli Symonds, Israelul, ţară mică, cu suprafaţa Moldovei, are trei universităţi pe locurile 102, 114 şi 132 din lume. Carolina din Praga e pe locul 230 în lume. Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400. Universitatea Bucureşti e pe locul 500, lînga Universitatea din Szeged, (populatie 166.000 locuitori) universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh, Kazahstan şi Sri Lanka. Universitatea din Liubliana e pe locul 400. Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gurion, din desertul Neghev, e pe locul 323. Universitatea Babes-Bolyai este după locul 600, lînga nişte universităţi saudite, srilankeze şi kazahe (nisip, junglă, nisip).
Situl ARWU al Institutului de Pedagogie al Universității Jiao Tong se opreşte la primele cinci sute de universităţi din lume, unde pe la coadă se afla Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington, Noua Zeelanda. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zulusă din Durban, cea slovenă (Liubliana, 280.000 locuitori) şi cea din Wellington (386.000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului).
/..../
Fac încă patru profeţii:
Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.
Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studenţilor români va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.
Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor cinci sute de universităţi din lume, iar kazahii, saudiţii, srilankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus.”
Asta scriam în 2010.
În 2026, universitățile Babeș Bolyai și cea din București sînt pe locul 761-770 în Quaquarelli Symonds ; Times Higher Education World University Rankings 2026 are ASE pe locul 800, Facultatea de medicină din București la fel, Universitatea din București după locul 1000, Universitatea Babeș Bolyai după locul 1200.
Educație, bani, investiții
Nu e o problemă de bani și de investiții. Țări cu PIB per capita mai mic decît România au universități cu locuri înalte în top.
Nu e o problemă de dimensiuni. Tîrgușoare mai mici decît Bacăul și Băicoii au universități cu locuri bune în top, înaintea Clujului și a Bucureștilor.
Nu e o problemă de vechime. Universități recente sînt și ele în top.
Pe locul 255 în clasificarea Quaquarelli-Symonds, Institut Teknologi Bandung, Indonezia ;
256 Institutul de tehnologie Harbin, China ;
261 Te Whore Wananga o Waitaha, Christchurch, Noua Zeelandă
305 Xian Jiaotong ; 281 Waikato, Noua Zeelandă ;
306 Aalborg, Danemarca (100 mii loc.) ;
310 Linkoping, Suedia (166 mii locuitori, cît Bacăul) ;
314 Hobart, Tasmania ;
317 Universitatea Eurasiatică Gumiliov (sic) Astana, Kazahstan ;
322 universitatea din Teheran, Iran ;
324 universitatea din Amman, Iordania ;
287 Airlangga, Surabaya, Indonezia
397 Lappeenranta, Finlanda
399 Universitatea de pluguit-prășit-plivit din Bogor, Indonezia
400 Universitatea de creșterea cangurilor din Milperra, Australia
401 Umea, Suedia (132 mii loc, ca Bacăul) ;
440, universitatea din Ajman ;
446 Vilnius ;
447 Universitatea bielorusă de stat, Minsk ;
450 universitatea din Kazan, Rusia
452 universitatea din Cipru
461 universitatea din Irbid, Iordania
456 universitatea Amirkabir, Teheran, Iran
465 universitatea Anna, Madras, India
469 Tașkent, Uzbekistan
482 Duy Tan, Vietnam
487 Edith Cowan din Joondalup, Australia
499 universitatea din Tomsk, Rusia
511 Ateneo de Quezon, Filipine (românia are 22 mii dolari PIB per capita, filipine, abia 4300)
515 universitatea Padjadjaran, Indonezia
535 Liubliana, Slovenia (toată Slovenia are 2 milioane locuitori)
542 Universitatea Punjabului, Lahore, Pakistan
546 universitatea din Honolulu, Hawai
558 Universitatea Kwazulu, Natal, Africa de Sud
563 universitatea din Debrețin, Ungaria
584 universitatea din Dhaka, Bangladesh.
597 Szeged, Ungaria.
Universitățile din România, membră a Uniunii Europene și țară prosperă, sînt bătute de universități din Uzbekistan, Kazahstan, Bielorusia, Pakistan, Bangladesh, țări care sînt mai mult cazuri sociale decît țări.
Universitatea din București (2 milioane de locuitori) e lăsată în urmă de diverse Bacăuri din Asia Centrală și Orientul Apropiat, tîrguri amărîte fără gară, fără poștă, fără bancomat.
Ne bat, pe locul 624, universitatea Diponegoro din Semarang, Indonezia, 628, universitatea pedagogică Abai din Almaty, Kazahstan ; 688 Baku, Azerbaidjan.
Dan Ungureanu
Mi-am dat doctoratul în Lingvistică istorică în 2006 la Universitatea din Timişoara, cu o teză despre Relaţiile lexicale dintre indo-europeană, altaică şi uralică, o evaluare statistică a corespondenţelor lexicale şi semantice. Am fost bursier la École Normale Supérieure din Paris între 1993-1995. Am obținut diploma de studii aprofundate la École Pratique des Hautes Études (Secţia de Ştiinţe antropologice şi religioase),la Paris, în 1995. Am predat ca asistent Facultatea de Litere a Universității din Timişoara, România între 1997-2006 – latină, greacă. Am susținut un seminar de Etnopsihologie în 2006 la Facultatea de Psihologie a Universității. Predau din 2009 la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad. Am fost lector de limba română la Universitatea Paris III – Sorbonne Nouvelle între 2003-2005 Cărți : Zidul de aer. Tratat despre mentalităţi, Editura Bastion, Timişoara, 2008, 440 p., Altele : Arheologie (am săpat la siturile romane de la Tibiscum și Mehadia).
Ultima carte: Istoria limbii Române, Editura Cartier 2024
