PLAHA – crima fondatoare: serialul anatomiei politice moldovenești
PLAHA – crima fondatoare: serialul anatomiei politice moldovenești. E foarte greu să privești în oglindă sperând că epoca aceasta se va sfârși
Câteva lucruri de început.
Îl știu pe regizor de prin clasa a 7-a așa că știu bine cine este și mai ales munca lui. Igor Cobileanski este cel mai bun regizor pe care-l avem în Basarabia și important în breasla din România. Dovedit, nu imaginat. Poate voi fi pe alocuri subiectiv cum se cuvine. Dar nu foarte. Igor este un regizor profesionist, talentat, devotat meseriei, cu reușite incontestabile chiar dacă, firesc, poate fi supus criticilor. Face parte din joc – o să-i spun neapărat ce m-a enervat. Felicitări: Igor Cobileanski, + scenariștii Alex Cozer, Val Butnaru + echipa de actori + echipa în întregime.
Doi – am mai spus: marea revelație în materie de actori români a fost acum câțiva ani când l-am descoperit pe Iulian Postelnicu. De atunci văd tot ce face. Eu greu mă leg de un actor. Postelnicu e un actor care nu doar că e talentat ci e și genul care înțelege ce face și cum face: genul foarte complex. O specie de actor foarte rară care știe să forțeze limitele. Aici face ce știe el mai bine: un erou malefic bine conturat, greu de uitat.
Trei: serialul Plaha – e ficțiune, nu documentar chiar dacă pare o docu ficțiune. Adică avem un film care ne prezintă o epocă unde eroii reali nu pot fi ”translatați” din realitate în film copy paste și mai ales invers. Adică povestirea ”istoriei reale” în cinematografia ficțională poate folosi o mulțime de legende urbane, cumulare de eroi – trei eroi reali să devina unul ficțional – transformarea realităților prin amplificarea unor multiple istorii etc. A prelua eroul X din film și a-i găsi echivalentul istoric, a lua evenimentul X și a-l verifica istoric nu merge: sunt discursuri diferite.
Filmul artistic care reproduce imaginea unei epoci are ca scop construirea unor povești, parabole – serialul chiar așa e construit – care să ne dezvăluie ”spiritul epocii”, frescă ei socială. Ca o iconografie bizantină care ne dezvăluie eroi și scene.
Orice artist vrea să facă o operă care să țină în timp: și peste zeci de ani să te uiți și chiar dacă habar nu ai cine ar putea fi în istoria reală X sau Y să înțelegi că asta e rău, că mecanismele acestea sunt diabolice și că acestea sunt victime. Artistul nu e ziarist să facă reportaj – asta ar omorî esența ficțiunii.
E adevărat că obsesia numelor e iritantă uneori și trimite la nume reale – echivalente – și pentru că evenimentele sunt prea aproape de noi, prea dureroase. Multe personaje le avem încă pe listele electorale. Dar totuși avem o ficțiune.
Ultimul: e un film la comandă? Regizorul spune ferm că nu este o comandă politică și nu are bani politici. Îl cred, nu am dovezi să nu-l cred. Dar de ce apare în campania electorală acest film? Are efecte politice? Asta cred că nici regizorul – precum și echipa de decizie - nu vrea să se dea mai sfânt/sfântă decât sunt. Filmul joacă politic și știm de partea cui. Ce nu știm însă – efectul: unde dai și unde crapă e greu de estimat. Oare nu-l romanțează pe cel rău căci toți am crescut cu Brigada, serial rusesc devenit matrice de comportament 90? Toți venim din ”generația canibală” unde eroul era banditul de cartier, nu elevul silitor. Anii aceea încă sunt în noi.
Filmul însă spune un lucru clar – PLAHA: din el se trage politica moldavă modernă și noi suntem încă acolo. Inclusiv contextul în care se manifestă filmul. Și nu suntem indiferenți. Procedăm / procedează echipa corect? Eminescu să ne judece.
Despre film.
PLAHA – este primul proiect moldovenesc de o asemenea anvergură iar nivelul, rezultatul – indiferent de criticile care-i vor fi aduse – este mult peste așteptări. Avem unul dintre cele mai reușite produse cinematografice de gen care poate concura cu tot ce s-a făcut în România și chiar în regiune. Nu e perfect dar este mult peste condițiile avute și așteptări: scenariu, regie, actori, operatori, decor etc. O muncă complexă bine realizată. Las aici specialiștii să vină cu analize mai aplicate.
Eu m-am uitat ușor și intens la el. Am ce critica dar la ce nu am? Eu am criticat și Cernobîl: prea slabe radiațiile.
Despre ce este PLAHA? Nu o să vă povestesc filmul, scenele sau eroii ci mai degrabă sensul prins de mine.
PLAHA este despre anatomia politicii moldovenești. PLAHA este anatomia noului stat RM fost RSSM, parte a corpului URSS. PLAHA spune cumva azi – toți ne tragem din mantaua lui politică, socială, economică.
PLAHA este crima fondatoare a statului RM.
Se dizolvă corpul imperiului – URSS se destramă și în această dizolvare apare o nouă specie – bandiții. Această specie nu are valori, principii ci doar dorința dementă de acumulare. Valoarea supremă este acumularea: fără reguli și cu o violență tot mai mare și tot mai complexă.
În această cale de acumulare fără limite, fără reguli și scrupule, banda se intersectează cu ”structuri arhaice” numite Stat sau Instituții ale statului care are niște Legi.
Au de ales două căi: să lupte paralel – să trăiască o viață paralelă cum era în vechiul regim – sau banditismul să intre în sistem și să și-l aproprieze. Adică să acapareze politicul, statul și instituțiile lui. Să devină un soi de ”hoți în lege”: să acapareze statul.
Are loc practic încet dar sigur acapararea statului prin crime, șantaj, violență și mulți bani – sângele noului regim.
E foarte interesant că aici – Cioroian, supranumit PAPA, vechiul lider comunist și om de la internele sovietice (cu trimitere spre Voronin că tot ne plac echivalentele) – apare în film ca ultimul om de stat care respectă statul, instituțiile lui și legea. În fața noilor lupi tineri el apare ca o relicvă a trecutului – dar are o ținută demnă. Da, e corupt, da, intră în zona gri, da, e autoritarist – dar e demn, principial, are o etică politică de stat și ține la legalism care pentru lupii tineri par total depășite.
Așa reiese din film. Și în realitate – Voronin și-a dat demisia. În 2009 când am avut criza prezidențială Voronin ar fi putut să fie președinte până se alege noul președinte, dar a ales să-și dea demn demisia.
Pentru mine, chiar dacă știam, acest PAPA – vechiul stat de tip Voronin – a fost o mică revelație. La final și zice când i se oferă protecție: ai grijă de tine, nu mă supun eu unui ”sutinior” (”pește”). Tare bine jucat de inegalabilul Igor Caras.
Confruntarea între PLAHA ci PAPA este cheia a ceea ce va avea să devină Sistemul. Nu e vorba de ”comunism” – el picase în 89-91, ci de un anumit tip de stat, politică și regim. Regimul lui Voronin era unul tipic al capitalismului primar primitiv, liberal – dar în care statul, fie și avariat, păstrează ritualurile instituționale și legale.
Detronarea lui PAPA face din Republica Moldova - Republica PLAHA chiar dacă acolo mai sunt câțiva lupi tineri dar în același registru.
Noile partide ce sunt? Un fel de SRL – firme private politic – care sunt subordonate unui patron care plătește angajații și membrii săi cu bani sau funcții.
Practic PLAHA e un regim care schimbă regulile jocului: subordonează funcționarea politicului sub tutela financiară. Mai întâi partidele, după care instituțiile statului și după care statul devine un SRL al unui oligarh sau echipa de oligarhi care negociază în grup restrâns: cine ce ia, cum împart și cum gestionează afacerea Republica Moldova SRL.
În momentul în care se instaurează noua coaliție – asta din film se vede tare bine - Coaliția Pro Europeană de după Voronin 7 aprilie: vedem că ea este un produs al partidelor SRL, care produc un stat SRL, cu instituții SRL, cu angajați de la partid și familii extinse. Linia aceasta e foarte clară și bine conturată în film.
A propos: se vede și această linie interesantă de ruralizare a politicului după 90 despre care eu tot am scris când am explicat lupta dintre Plahotniuc și Filat, lupta dintre rural și urbanul mic care bate urbanul mare. Urbanul mare a pierdut bătălia la începutul anilor 90 în favoarea ruralului și urbanului mic tip PGT. Asta se vede mai ales la Chișinău care în 90 se ruralizează puternic nu doar politic. Am scris în Generația canibală căci e un fenomen pe care l-am studiat mult.
Revenim.
Practic Republica PLAHA este ceea ce se numește ”stat capturat”. Dar aici e mai mult de atât căci e o țară mică unde toți sunt fini, cumătri și nași între ei cu obligații și ”relații ombilicale” greu de rupt. E mai degrabă o feudalizare în cea mai clasică formă: aproape ca în Kremlinul de zahăr scris de Sorokin. Doar că mai pe moldovenește și mai rural: nași, cumătri, fini – cu Nașul mare pe model de mare Boier mafiotizat ca în The Godfather .
Caracatița și corupția e mare, largă și mult mai direct și estică – adică violentă care în România, mult mai orientală decât Basarabia, pare exotică. În RO e mai pe palavre, chiolhan, plicuri, ungeri, coaliții – negociabil ca în orient cu trădări multe dar fără sânge direct. Plus și țara e mai mare cu mai multe centre de putere. La RM e pe violență directă, kompromat cu filmări, cumpărări violente, kalașnikoave, bordeluri etc. Școală rusească – patimi românești.
E foarte interesantă linia narativă Rău – Bine: politicul e o încrengătură de rău iar binele e o victimă a răului. În societate, undeva jos, sunt oameni diverși care vor binele dar cad victime celui rău care vine din politic. Culmea, mai ales din economic care e mereu împletit cu politicul. Acolo e răul primar.
Serialul cumva este o înșiruire de mituri urbane – metafore puternice, parabole. Răul este adunat și transformat într-un rău imens întruchipat de PLAHA. Din primul episod până în al șaptelea (ce am văzut) eroul negativ adună tot ce se poate aduna rău: e turnător, e antipatriot, e bandit, e criminal, e ”sutinior” (pește), trădător, trafic cu minori, corupe politicul, corupe tot. E cinic dar diabolic de inteligent în mintea sa.
PLAHA reușește să adune tot răul în sine: unde apare el toți devin răi minusculi, pioni și victime. Cum observa prietena mea Iulia Popovici când discutam dimineață la cafea: cum că serialul pare o răzbunare de autopurificare a tuturor neputințelor si lașităților celor care au conlucrat cu Plaha. Poporul se mângâie pe cap pe el însuși și strigă: Plaha este pentru noi/Ceaușescu doi. Asta ca să traducem românește din moldoveneștile politic.
Cum se va termina filmul, serialul? Vom vedea și felul cum Plaha este instaurat la putere cu ungerea ambasadelor occidentale, cu SUA și UE alături? Vom vedea mai aprofundat felul cum România a susținut acest regim bine mersi? Da, el a avut binecuvântarea ”lumii bune”. Nu știu ce va urma. Ne va arăta trecerea de la SRL la ONG a statului? Asta poate la anul, în sezonul 2? Nu știu. Vom vedea și ce a lăsat în urnă dacă toți ne tragem din PLAHA ? Vom vedea.
Poate că serialul PLAHA se va termina cu debarcarea lui și exilul eroului. Și, prin reducere la absurd: ultimul episod din zilele ce urmează să coincidă cu aducere lui în țară. Imaginea din film să coincidă cu realitatea. Eroul Plaha capătă chip real și în timp ce se termină filmul în realitate coboară cetățeanul real Vladimir Plahotniuc, cel cu 101 pașapoarte, în cătușe și Binele învinge. Filmul bate realitatea sau invers?
Dar oare învinge sau moștenirea lui abia începe? În alte forme? Putem stopa fenomenul PLAHA sau vom avea un EvroPlaha, RusoPlaha, MoldoPlaha? Să sperăm că nu.
Finalul? Nu îl zic - trebuie să-l vedeți.
Mai mult nu aș vrea să speculez căci rănile puroiază. Sincer, eu cred că epoca PLAHA abia începe. Mă rog să greșesc profund.
Filmul are meritul incontestabil de a regândi și analiza istoria noastră recentă deloc simplă dar cu multe și imense traume și răni pline de puroi care încă sângerează. Asta puține filme reușesc.
PS. Despre păcatele filmului și situației – altădată. Igor – te aștept la un ceai - fără mușețel.
PS.1: Am uitat să spun - mi-a plăcut mult Jurnalista cum a jucat - 𝐀𝐃𝐀 𝐋𝐔𝐏𝐔! - eu ador oamenii triști dar Ada te frânge: nu poți fi atât de trist. O să caut tot ce a jucat: m-a convins.
