De ce sunt profesorii dezamăgiți? Ce așteptăm de la actualul ministru? Ce înseamnă să fii un profesor bun?| Interviu

După ce am publicat textul devenit viral - De ce unul dintre cei mai buni profesori ai României vrea să părăsească sistemul la 61 de ani, după 37 ani de predare? - am pornit un interviu cu prietenul meu profesor.

Prima parte a interviului aici: „Sunt rezistent la sărăcie și optimist incurabil”. Povestea copilului de la țară devenit unul dintre cei mai respectați profesori – și motivele pentru care vrea să se retragă | Interviu

PARTEA 2

De ce sunt profesorii dezamăgiți? Ce așteptăm de la actualul ministru? Ce înseamnă să fii un profesor bun?| Interviu

Dragă GENE, să continuăm discuția: ai prins multe etape ale veșnicelor reforme - cum le vezi acum?

Reforma este o schimbare de ansamblu pe care trebuie s-o faci dacă ai constatat că ceva nu-i bun, nu-i bine, nu funcționează, nu se mai potrivește, s-au schimbat ideile societății.  După etapa comunistă, era clar că trebuie schimbat ceva. Ce?! Trebuia scoasă ideologia, istoria trebuia readusă la adevăr și scos supervitejismul nostru din poveste, trebuia redus numărul de elevi din clase, trebuia tipărit un manual mai bun. Liceele și universitățile trebuiau acordate cu realitatea din câmpul muncii. Ce loc acorzi școlilor profesionale?! Piața tocmai se schimba sau dispărea... deci era greu, trebuia să ghicești, să ai fler. Mici schimbări au fost făcute urgent și  spontan, dar trebuia reglementat totul.  La legi nu suntem buni. Greu  a  apărut Statutul dascălului (1997) și mai greu a fost elaborat Regulamentul de funcționare a învățământului, și mai greu Statutul elevului. Nici azi nu suntem complet obișnuiți, noi, profesorii, să respectăm aceste norme. N-am avut, prin 94, o minte „centrală” brici care să facă o schimbare strălucită așa cum Spiru Haret o făcu! Asta ar fi o primă problemă.

Care ți s-a părut perioada cea mai confuză? Sau unde s-au rupt lucrurile în sistem?

„Confuzarea” a început insidios. Au apărut - la minister- niște idei ciudate, care erau bune în aparență:

 (1) manualul alternativ.  Nu mai era bun UN manual de chimie, aveai de ales acum dintre cinci manuale.

(2) A apărut o măsură stranie: s-a scos caligrafia din învățământul primar.  Uaaau! Am rămas tablou! Știi ce urât sau indescifrabil scriu azi elevii?! Știi că, uneori, dau înapoi testele elevilor pentru că nu înțeleg ce-au scris acolo?! Că îi pun să-și scrie tema din nou. În clasa a VIII-a!   Nimeni n-a putut să ne explice de ce caligrafia nu mai este utilă! Ambele au fost în mandatul Marga.

(3) Ceva bun: în 1999 s-a introdus examenul de capacitate (la finalul celor 8 clase), iar în 2000 admiterea computerizată la licee. Două măsuri excepțional de bune (mai târziu, istoria/geografia a fost eliminată din capacitate; de ce?!; nimeni n-a explicat convingător!).

(4)Tot în mandatul Marga (totuși, cel mai bun ministru post-decembrist, în opinia mea) s-a elaborat și curricula, adică disciplinele  prin care obligi elevul să treacă în anii de școală. Bineînțeles că n-a rămas constantă măcar 10-15 ani! Cu excepția (2), mi se părea că stăm binișor. Era anul 2000.   

Dar... dar în tot acest timp, din cauza salariilor infime, unii colegi au plecat, unii s-au pensionat, iar alții buni n-au venit decât prin excepție.  Ba chiar au apărut obraznicii tip Băsescu („Ce, bă, voi care lucrați 16 ore pe săptămână?!” ,  „Școala scoate tâmpiți!”   ) care îndemnau lumea să plece în Vest dacă banii sunt puțini! Păi, câțiva colegi calificați de-ai mei chiar au plecat!  

Vasile, din 1990, respectiv 1992, noi, școală râvnită,  n-am avut profesori calificați la desen și muzică timp de 28, respectiv 20 de ani! Crezi că asta n-a  avut  efecte?! Calitatea dascălilor a început să scadă și, în mod vicios, asta se reflectă în calitatea educației copilului! Păi, unii -cei de la țară- aveau al doilea job în agricultura de lângă casă. N-a avut efecte rele această oboseală și lipsă de timp?!

 Ei, odată cu intrarea în UE,  a apărut un tăvălug aiuritor de schimbări neinteligibile, făcute în stilul „formă fără fond”, mimetic doar!  Dacă comentai ceva, dacă întrebai, dacă te opuneai ... erai contrat dur cu....  „Este o măsură europeană, deci bună!”. Nu argumente, nu experimente care arătau că măsura e  bună,  nuuu... erai pocnit cu adjectivul „european” și gata! Băieții de la UE știu tot și ești retrograd dacă te îndoiești! S-a renunțat la trimestre și la teze. S-a pus accent pe  discriminare și pe drepturile elevului în raport cu dascălul. A plouat cu psihologi care și-au propus să rezolve lenea și lipsa de chef a elevilor! Haha... crezi c-au reușit?!  Să-ți zic: știi de elevii cu cerințe educaționale speciale (CES).  Un umanism admirabil, o idee europeană doar că absolut prost rezolvată în practică! O prefăcătorie!  De fapt, noi nu-i ajutăm pe acești copii, noi ne prefacem: ministerul a reglementat „impecabil”, încorsetând dascălul atât de tare, încât copilul va fi promovat fără a dobândi mai nimic...  nici măcar un 5% din ce are un copil de nota 8! Uneori (cazuri grave, părinți neinteresați) chiar  0%!  Copilul are doar diplomă, altceva nimic! Știi de ce?! Un motiv ar fi ca statul să nu mai plătească mult învățământul special: școlile care chiar ajută pe cei cu deficiențe aproape au dispărut!

Dacă ar fi să faci o clasificare a problemelor în sistemul de educație care sunt cele mai mari probleme?

i. Prima problemă este chiar legea, că acolo definești de ce faci școală, pentru cine faci, cum o faci. Pui fundamentul. Nici nu mai știu de câte ori s-a schimbat Legea Învățământului! Abia apucam s-o descifrăm și apărea alta! Fragmentarea excesivă a anului școlar și cele două „săptămâni altfel” chiar încurcă.

ii. Scăderea exigenței:  caligrafia e ignorată, examenele sunt ușoare sau trișate (noroc cu Funeriu c-a rezolvat imensa copială de la Bac!), teze scoase, anomalia CES.

iii. O vină au și dascălii: neaplicarea strictă a regulamentelor, nefolosirea bazei materiale, notarea incorectă în anumite cazuri (celebra „Ai un 5, deși meriți 4!”), reducerea efectivă a timpului de lucru cu elevul.

iv. Prea multe locuri la licee în detrimentul școlilor profesionale; nu a răspuns nimeni la întrebarea „care absolvent de-a 8-a trebuie să fie la liceu?”; drept urmare, absolvenții de liceu au devenit tot mai slabi;

Mi-ai spus zilele trecute că, după 37 de ani de muncă în sistem, ai vrea să pleci, că ești profund dezamăgit, că nu mai crezi că se poate face ceva... E chiar atât de grav?

Tot mai tare se simt efectele deciziilor proaste, efectul bătăii de joc din perioada martie 2020 -februarie 2022. Recent aflu că problema locurilor la licee, nu că n-a fost rezolvată, ba a fost răsucită muuult mai rău! Așteptăm să vedem ce-i vom consilia pe absolvenții noștri de-a 8-a. Pur și simplu, obositoarele schimbările fără rost au început să mă irite, mai ales când vine unul care zice să muncesc mai mult pe bani mai puțini! Abia scăpasem (din 2014) de rușinea salariilor mici, și reîncepe un isteț aceeași joacă băsesciană! Uneori am senzația că sunt mai serioși și interesați copiii din sistem decât adulții! Pur și simplu avem prea puține zile  de  școală și suntem obligați să le punem și 7 ore pe zi! (a 7-a, a 8-a).  Să nu uităm că noi învățam și sâmbăta. Lumea uită, dar școala noastră, facultatea noastră a fost mai lungă cu minim 20%!

În ultimul an acest tip de semnal l-am primit de mai peste tot : de unde această dezamăgire profundă?

 Bine zis dezamăgire! Păi, tu îți proiectezi, gândești soluții, observi și încerci să faci mai bine data viitoare. După care vezi că-s tot felul de văcănțele și „săptămâni altfel” care  fragmentează elevii, c-a apărut disciplina educație financiară, culturi civice și ceva consiliere, că nu mai ai voie să corectezi cu roșu, că nu mai poți certa elevul, că  temele sunt inutile deoarece I.A. este accesibilă ușor, că părinții vin și ceartă dascălul  în loc să certe copilul... și tot așa. Recent, ministerul a zis să reducem temele, că obosim copilul!

Ce așteaptă de fapt un profesor de fapt de la această reformă, dincolo de un salariu decent?

Păi, în primul rând nu aștepți reformă după reforme! Era logic să avem două reașezări: una în 1990 și una în 2007 pentru că ne-am lipit de UE. Mai știi câte „reforme” am avut?! Aștepți ce așteaptă orice om normal: o formă bună și utilă a învățământului pentru minim 15 ani, care să facă din copilul meu, după 9 ani, un deștept educat și gata pentru etapa următoare a vieții. Și nu aștepți mai multă birocrație!

Ce înseamnă pentru tine un profesor bun? Tu cum ți-ai alege profesorii pentru copiii tăi?

Ohooo!  Păi, obligatoriu, foarte inteligent și vesel dacă se poate. Un bun comunicator și expresiv în gesturi. Un pic trebuie să fii la mintea lor! Să aibă  o bună balansare între îngăduință și severitate. Aaa, să nu fie rău la  suflet! Și n-aș vrea să transmită credințele lui, aș vrea doar să le deschidă orizontul și să-i facă cât  mai curioși. Oricum, copilul simte și copiază din educatorul lui chiar dacă ambii nu vor, nu e nevoie și de cuvinte!

Care au fost pentru tine acei profesori buni? Ce calități aveau?

Cei deștepți și cu simțul umorului mă fascinau. Cei pasionați, harnici și  metodici. Cei cu verbul foarte bun. Am avut așa o doamnă la istorie, în a 8-a. Îi văd chipul, dar am uitat numele. Dl. Andreescu, matematică, la liceu, avea tot ce  trebuie. Ooo, și un zâmbet formidabil! Îți ziceam de dl. Pintea, doamna Butnaru. Totuși, trăsătura cea mai utilă a lor era hărnicia, pasiunea pe care le-o simțeai... și notarea corectă. Cei cu toleranță mare îmi păreau buni, dar n-au fost  de mare  ajutor.

Dacă ar veni acum un ministru la tine și ți-ar cere un set de 5 sfaturi: care ar fi ele?

1.Să pună caligrafia înapoi. 2.Să schimbe pragmatic și corect abordarea elevilor CES, deci să calibreze bine învățământul special. 3.Să reducă locurile la licee așa încât maxim... maxim 60% dintre absolvenții de-a VIII-a să aibă loc.  4.Să elimine notele la disciplinele vocaționale: desen, muzică, sport, religie.  5. Să adauge încă o disciplină, nu dintre vocaționale, la capacitate: una care să fie anunțată prin tragere la sorți cu 2 săptămâni înainte! În acest fel, toate disciplinele din școală ar deveni brusc importante, copiii mai atenți la toate, mai buni, și toți dascălii mult mai harnici. La urma urmei, nu faci o școală generală doar pentru română și matematică!

Ești pasionat de artă, ai învățat să pictezi, ”reșarjezi”  mobilă veche. De unde vine acest hobby?  E adevărat că și Ileana, doamna profesoară, știe să cânte și e în corul orașului... La voi în familia de pedagogi – e o tradiție asta?

Haha, interesant verb folosești. Reșarja! Aveam de mic o mână caligrafică, o atenție la estetică, mă enervam că n-am haine frumoase!  Mereu m-au fascinat artiștii în calitatea lor de făcători de Frumos. Am avut în școală, în 89, un foarte talentat coleg profesor de desen. În 1990 a plecat pe un drum mai înalt, dar degeaba, apucasem să mă „leg” de  el și de soția lui. La ei am văzut ce e restaurarea, ce e aia mobilă frumoasă, ce e ăla ambient artistic. Și m-am molipsit! E o pedagogie și în acest meșteșug:  iei niște materiale, niște scule și idei, apoi dai formă frumoasă în timp scurt. La școală e tot aia...doar că durează mai mult și uneori „forma” nu-ți  iese! În afară de mine, ceilalți sunt pasionați muzicanți amatori și se manifestă public. Viața acompaniată de arte este mult mai plăcută! Cel mai frumos chef la care am participat a fost un chef de muzicanți și coriști! Cum să trăiești fără arte?!