Dostoievski trip - pentru Generația Z: în ce ordine se citește F.M.D.?

Anul trecut librăriile anglosaxone s-au trezit cu un fenomen: toți zoomerii vor Nopți albe de F.M. Dostoievski. Și a început isteria tirajelor de au înnebunit globul.

De ce? s-au întrebat boomerii. Ce i-a apucat pe zoomeri?

Specialiștii au venit repede cu explicația tehnică – fenomenul tik tok a dus la această explozie.

Da? Parțial. Format mic, telenovelistic – e operă de început semnată Fiodor Mihailovici. Dar formatul mic și telenovelistic nu e suficient: ai milioane de astfel de oferte.

Vă mai amintiți cartea? Încă nu e acel Dostoievski violent și noir, sumbru și întunecat. E unul mai lipicios în acel amurg straniu de nopți albe nordice ale unui oraș mistic presărat cu iubire.

Este un Noir alb. Are singurătate, iubire, prietenie și speranță. Neîmplinire și iarăși singurătate.

E ca un roman al unei Iubiri virtuale – împreună dar singuri, suntem prieteni dar nu ne știm, nu ne cunoaștem - străini. Sperăm în deznădejde. O iubire virtuală – adică o iubire imposibilă.

Iată că F.M. lovește fără topor peste ani cu Tik Tok-ul.

Lovește pentru că atinge se pare coardele tinerilor acolo unde-i doare tare mult. De aceea e poate cel mai citit scriitor.

Am fost invitat să fac o prelegere despre F.M.D.

Ce ar trebui citiți și în ce ordine: zoomerii sunt pragmatici - nu le place să consume aiurea. Scurt ca pentru tik tok - o să fie o serie și pe tik tok.

Personal cu Dostoievski am o relație complicată, o relație cu năbădăi: întâi l-am iubit, după care l-am disprețuit via Nabokov iar acum revin la o relație ceva mai așezată.

Acum tind să cred că rezistă poate cel mai bine din secolul XIX și e cel mai relevant pentru secolul XXI. Nu e un stilist grozav, nu e o constructor grozav, pe alocuri chiar telenovelist: dar are tot ce-i trebuie pentru secolul XXI - de la teme, la emoții, traume, toxicități și personaje, totul dinamic și secvențial tocmai bun de pus pe tik tok.

Nu spun nimic despre el, stil, critică etc. Trecem direct la praxis.

Cu ce începem?

În ce ordine să citesc romanele lui Dostoievski?

În general, vă recomandăm să începeți să faceți cunoștință cu opera lui Dostoievski în ordine aproximativ cronologică, dar omițând unele texte mai puțin reușite. Plus recomand ca Pentateuhul dostoievskian să fie lăsat în a doua parte.

Oridnea:

”Nopți Albe”. O poveste de dragoste romantică cu un final trist. Personajul principal al poveștii, un visător timid și singuratic, într-o noapte albă întâlnește o fată pe stradă și se îndrăgostește de ea la prima vedere. Nastenika își vede propriul suflet în erou. În timp ce cuplul se plimbă pe străzile și canalele din Sankt Petersburg, fata își spune povestea tristă. E ca viața de tehno zoomer - în oglinda ecranului numit Nastenika.

”Oameni sărmani”. Povestea de dragoste a doi ”oameni mici” care, din cauza sărăciei lor, nu pot fi împreună și caută consolare în scrisori pline de tandrețe. Acest roman a fost cel care l-a deschis pe Dostoievski cercurilor literare, iar atât cititorii, cât și criticii respectați nu le venea să creadă că tânărul scriitor (avea doar 24 de ani) putea înțelege atât de profund personajele care vor căpăta nume și subiect literar - ”oameni mici”.

”Umilit și obidiți” — este un roman de tranziție spre Pentateuhul FMD. Romanul este scris ușor și fascinant, deoarece a fost conceput în primul rând pentru a crește tirajul revistei ”Timpul” publicată de frații Dostoievski. Din același motiv, fiecare parte publicată în revistă se încheia în cel mai interesant moment. E un truc al romanelor bulevardiere - Netflixul vremii. Romanul are acolo un triunghi amoros - și se termină tragic, adică bine.

”Amintiri din casa morților” — contemporanii scriitorului au considerat că aceasta este cea mai importantă lucrare a lui Dostoievski, care aproape pentru prima dată a dezvăluit publicului larg condițiile condamnaților din Siberia. Cartea a făcut multă pasiune în zona mai reflexivă, filosofică.

Pentateuhul lui Dostoievski - în ce ordine se citește

În perioada 1866-1881 Dostoievski a atins apogeul creației sale în care a scris cinci dintre cele mai semnificative romane ale sale, pe care cercetătorii le-au poreclit Pentateuhul și care au devenit romane de referință în literatura universală clasică. Probabil printre cele mai citite opere ale lumii.

Ordinea ar fi cam asta - chiar dacă eu sunt anarhic la citit.

”Adolescentul”. Arkadi Dolgoruki, în vârstă de nouăsprezece ani, vine la Sankt Petersburg după ce a absolvit liceul. În capitală, tânărul se trezește implicat într-o serie de intrigi și relații cu familia și cu ceilalți. Arkadi însuși încearcă să pună în practică ideea: principalul lucru în viață nu este bogăția materială, ci puterea. Specialiștii mai destupați spun că este una dintre cele mai subestimate cărți ale autorului.

”Idiotul” — este cea mai emoțional dulceagă din întregul Pentateuh. Personajul principal al romanului, Prințul Mîșkin, pur în gânduri și dorințe, se întoarce la Sankt Petersburg după câțiva ani petrecuți în Elveția: e mai sărac cu duhul. În Mîșkin, Dostoievski a încercat să înfățișeze cel mai pozitiv erou posibil care se dovedește, odată ajuns în societate, toți ceilalți îl iau în derâdere. A fi bun în lumea modernă însemnă a fi Idiot.

”Demonii” — este unul dintre cele mai de actualitate romane ale lui Dostoievski, care nu și-a pierdut relevanța nici măcar un secol și jumătate mai târziu. Azi probabil e cel mai în temă. Complotul din carte se bazează pe povestea reală a unei crime politice comise de revoluționarul Neciaev. Contemporanii au perceput romanul ca pe un apel la revoluționari și teroriști de a opri violența, dar, în același timp este și o povestea a demonilor umani scăpați de sub controlul rațiunii.

”Crimă și pedeapsă” — este una dintre cele mai profunde și intelectuale lucrări ale lui Dostoievski. Principalul lucru e să înțelegi textul nu ca povestea unui criminal care a decis că are dreptul să ia viața altuia, ci ca pe un proces al degradării sociale și morale și a relației dintre căință și pedeapsă prin care trece eroul. Transformări profunde pe care FM știe al naibii de bine să le prezinte.

”Frații Karamazov” - este punctul culminant al operei lui Dostoievski, cu care nimic nu se poate compara. Cartea poate fi citită ca o poveste polițistă fascinantă, ca o saga de familie sau o pildă filozofică despre natura frumuseții, lupta dintre bine și rău și căutarea lui Dumnezeu. Este puțin probabil ca Fiodor Mihailovici să fi știut că acesta este ultimul său roman va deveni un text de referință pentru literatură și filosofie pe mulți ani înainte.

Atât pentru început: lectură plăcută. Eu mi-am propus să recitesc Demonii și Adolescentul că le uit.

Însemnări de subterană - acolo ajungeți singuri.