„Ne vom revedea cândva...” sau cum a dispărut Isaac Babel. Povestea Antoninei, femeia de lângă el

Cu Radu Cosașu ori de câte ori ne vedeam discutam despre Babel - cel mai mare scriitor dintre cei ce au scris puțin. A scris puțin - dar genial.

„Șacalul urlă când îi este foame, fiecare prost are destulă prostie pentru a fi trist, și numai înțeleptul sparge cu râsul său vălurile vieții”. Isaac Babel

„Când ne apropiam de Moscova, i-am spus lui Babel:

– Te voi aștepta, voi considera că ai plecat la Odessa. Doar că nu voi primi scrisori.

El a răspuns:

– Te rog foarte mult să nu fii tristă și ai grijă de fată.

– Dar nu știu cum va fi soarta mea...

Atunci, cel care stătea lângă Babel a spus:

– Nu avem nicio pretenție față de dumneavoastră.

Am ajuns la Lubianka și am intrat pe poartă. Mașina s-a oprit în fața unei uși masive închise, păzită de doi soldați. Babel m-a sărutat cu putere și a spus:

„Ne vom revedea cândva...”, apoi a ieșit din mașină și, fără să se uite înapoi, a intrat pe acea ușă.”

Sunt notițele din Jurnal ale soției sale - Antonina Pirojkova.

La 15 mai 1939, la ora cinci dimineața, patru agenți ai KGB au venit mai întâi la apartamentul scriitorului, fără să știe că acesta rămăsese peste noapte la casa de vară din Peredelkino, lângă Moscova. Au luat cu ei în suburbia Moscovei și soția lui Babel, Antonina Pirojkova: i-au spus că Babel era necesar doar pentru a ajuta la căutarea unei alte persoane. Cu toate acestea, la sosirea la casa de vară, totul a devenit clar.

„Împingându-mă de la ușă, doi dintre ei s-au îndreptat imediat spre Babel. „Mâinile sus!”, au poruncit ei, apoi i-au pipăit buzunarele și i-au trecut mâinile peste tot corpul, ca să vadă dacă nu are arme. Babel tăcea. Ne-au obligat să ieșim în cealaltă cameră, a mea; acolo ne-am așezat unul lângă altul și am stat ținându-ne de mână. Nu puteam vorbi”, își amintea Pirojkova.

Isaac Babel a fost acuzat de conspirație contrarevoluționară, legături cu troțkiștii și spionaj pentru serviciile secrete franceze. A fost împușcat la 27 ianuarie 1940.

Antonina Pirojkova a aflat despre asta abia după 14 ani. În tot acest timp, la întrebările ei despre soarta soțului ei primea răspunsuri standard: este în viață, ispășește pedeapsa, fără drept de corespondență.

Doamna Pirojkova a continuat să lucreze la Institutul de proiectare, a fost printre proiectanții stațiilor de metrou „Piața Revoluției”, „Maiakovskaia” și „Kievskaia”, a predat la Institutul de Inginerie Transporturi din Moscova, iar mai târziu a proiectat zone de stațiuni în Caucaz. A crescut singură fiica pe care o avea cu Babel, Lida, născută în 1937, și și-a dedicat tot timpul liber colectării de documente și amintiri despre soțul ei. Datorită ei au apărut colecții de articole și memorii, au devenit cunoscute detalii din viața privată a scriitorului, trăsăturile caracterului și obiceiurile sale.

Nu s-a mai căsătorit. În anii '90, a emigrat în Statele Unite, urmând-o pe fiica sa, a publicat încă o carte de amintiri și a murit în propria casă din orașul Sarasota, Florida, la vârsta de 101 ani.

„Ne vom revedea cândva...” au fost ultimele lui cuvinte spuse soției. Ei îi datorăm recuperarea multor texte inedite ale lui Babel și a unei arhive importante.