Nicolae și Elena Ceaușescu vizitează Iranul: 27 noiembrie – 1 decembrie 1975. Retrospectivă de arhivă cu un amplu material fotografic. Realizat de istoricul Mihai Burcea

Material realizat de istoricul Mihai Burcea (îl puteți urmări aici)

Tocmai am văzut filmul lui Ben Affleck despre operațiunea CIA de salvare a șase diplomați americani din Teheran, adăpostiți de Ambasada Canadei în urma crizei ostaticilor din 1979 („Argo”, 2012), și mi-am adus aminte că, în urmă cu câțiva ani, am cercetat dosarul vizitei oficiale de prietenie a cuplului prezidențial în Iran, 1975.

27 noiembrie – 1 decembrie 1975. Nicolae și Elena Ceaușescu vizitează Iranul la invitația Maiestății Sale Imperiale Șahinșahul Reza Pahlavi Aryamehr și a Maiestății Sale Imperiale Farah Pahlavi a Iranului (vestiții împărați produși în „eprubetele” CIA).

Oaspeții sunt cazați la Palatul Golestan, iar apoi sunt invitați la un dineu oficial oferit în onoarea lor la Palatul Niavaran.

După rostirea toasturilor de rigoare și a înfulecării bucatelor

invitaților le-a fost prezentat un program artistic la care au participat: trupa de dansatori iranieni „Mahalli”, corul național al Iranului și un ansamblu românesc de muzică clasică, aflat în turneu la Teheran, condus de dirijorul Nicolae Alexandru.

A doua zi, oaspeții au vizitat Mausoleul lui Reza Șah cel Mare (întemeietorul dinastiei Pahlavi), unde au depus o coroană de flori.

Ulterior, au avut loc convorbiri oficiale între Ceaușescu și șahinșah, iar apoi cu premierul Iranului și ministrul de Externe.

În Iran, oaspeții au vizitat două complexuri sportive (Aryamehr și Farah), „insula de oțel” Kharg din Golful Persic, uriașa rafinărie de la Abadan, care anual transforma 25 de milioane de țiței în produse petroliere, Complexul chimic și portul de la Bandar Shapour, Universitatea din Teheran, care le oferă titlul de Doctor Honoris Causa, și Centrul de Cercetări Nucleare din Teheran, dezvoltat de guvernul iranian care era perfect conștient de faptul că rezervele de hidrocarburi nu sunt inepuizabile.

Pe celebra insulă Kharg, Ceaușeștii au vizitat instalațiile de încărcare a țițeiului, instalațiile de foraj marin din zona zăcămintelor Darius (unele de proveniență românească), centrul de comandă și control a fluxului de petrol și zona de producție a „aurului negru” Fereydun (ultimele două obiective au fost survolate din elicopter).

Insula Kharg, „perla orfană a Golfului Persic”, era și atunci un fel de coloană vertebrală a economiei iraniene, întrucât, în acest colos de metal, Societatea națională a petrolului iranian procesa peste 90% din exporturile naționale de țiței (sute de milioane de barili anual).

După ce au părăsit Abadanul, Nicolae și Elena Ceaușescu s-au îndreptat, cu elicopterul către alte obiective industriale din provincia Khuzestan, respectiv Complexul chimic și portul de la Bandar Shapur (azi, Bandar-e Emam Khomeyni).

Complexul, care aparținea Societății naționale a petrolului iranian, se întinde pe o suprafață de 32 ha. și cuprinde șapte unități de producție pentru obținerea sulfului, a acidului sulfuric, amoniacului, ureei și îngrășămintelor chimice pe bază de fosfați.

De-a lungul anilor, în cadrul schimburilor de experiență româno-iraniene, combinatul chimic a fost vizitat și de câteva zeci de tehnicieni români, care își vor fi completat cunoștințele profesionale.

Așa cum am arătat mai sus, la Bandar Shapur, cuplul prezidențial a vizitat și portul, cunoscut sub denumirea de „Portul românesc”, întrucât cheiul (lung de 1 km.) se afla în faza de construcție/șantier, fiind rodul cooperării dintre ICE „Contransimex” și firma iraniană SET.

Aici, alături de salariații iranieni, munceau 130 de muncitori, subingineri și ingineri români (materialele și utilajele tehnice erau aduse din RSR). Câteva zeci de muncitori entuziasmați de sosirea șefului statului român apar și într-una dintre imaginile realizate de fotograful Agerpres, Ion Dumitru.

Din suita prezidențială, corpul consilierilor, grupul de presă și personalul de deservire au făcut parte: Ion Pățan (viceprim-ministru și ministru al Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale), George Macovescu (ministru al Afacerilor Externe), Alexandru Boabă (ambasadorul nostru în Iran), Ștefan Bârlea (directorul de cabinet al lui Ceaușescu), general-maiorul Nicolae Stan (aghiotant șef al Președintelui RSR și șef al Direcției a V-a Securitate şi Gardă din MI), generalul-colonel Nicolae Doicaru (consilier prezidențial, prim-adjunct al ministrului Afacerilor Interne şi şef al Departamentului de Informaţii Externe), Constantin Mitea (consilier prezidențial), Marin Măroiu (ministru adjunct al Transporturilor și Telecomunicaților), Marcel Dinu (director de direcție în MAE), Andrei Mircea (director al Protocolului MAE), Nicolae Năstase (secretarul privat al președintelui RSR), dr. C-tin Bratu (medicul personal al Președintelui RSR), interpreții de limbă engleză Sergiu Celac și Violeta Năstăsescu, Petre Pagu (interpret de limbă franceză), stenografii C-tin Mateescu și Grigore Lungu, gărzile personale/de corp ale președintelui RSR (lent-coloneii de securitate Ion Băjenaru și Marin Neagoe-aghiotanți, maiorul Ștefan Levențiu, căpitanii Gavrilă Baba și Nicolae Badea-ofițeri de escortă, precum și responsabilul cu verificările tehnice, căpitanul Ion Popa), ziariștii Adrian Ionescu și Ilie Ciurăscu, cameramanul de cinema Pantelie Țuțuleasa, bucătarul Adam Vasile, valetul Aurel Tudor, coafeza Polixenia Ciobanu, asistenta medicală Ana Diaconu, croitorul Stelian Voicu etc.

Cu prilejul vizitei, o stradă din Teheran a primit numele de „București”, iar primarul capitalei iraniene i-a înmânat lui Nicolae emblema de argint a orașului Teheran, în timp ce consoartei acestuia i-a dăruit doi porumbei de aur.

În cadrul vizitei, au fost adoptate și semnate o serie de documente comune:

- Acordul privind cooperarea în domeniul construcției de căi ferate;

- Protocolul celei de-a XI-a sesiuni a Comisiei mixte de colaborare economică și tehnică (se preconiza ca în anul 1980, volumul total al comerțului bilateral să atingă nivelul de 1 miliard de dolari);

- Acordul de cooperare în domeniul turismului;

- Acordul de cooperare în domeniul radio-televiziunii, precum și unele înțelegeri, memorandumuri și contracte de cooperare economică.

Las aici câteva documente „strict secrete” din dosarul vizitei și instantaneele realizate de fotograful oficial, Ion Dumitru, la: Aeroportul internațional Mehrabad din Teheran, Palatele Golestan și Niavaran, Mausoleul lui Reza Șah cel Mare, „cetatea petrochimică” din insula Kharg, rafinăria de la Abadan, Complexul spitalului Fundației Pahlavi, Combinatul chimic și portul de la Bandar Shapour.

În imagini mai pot fi văzuți generalii Nicolae Stan și Nicolae Doicaru, locotenent colonelul Marin Neagoe (viitor șef al Direcției a V-a Securitate și Gardă din DSS, cu gradul de general-maior de securitate), ministrul George Macovescu, interpreții Sergiu Celac și Violeta Năstăsescu. Sursa: Arhivele Nationale ale Romaniei.

PS: comentariile foto aparțin istoricului Mihai Burcea