Școala Pittner - o reabilitare spectaculoasă redată orașului Reșița şi locuitorilor ei

Sunt în drum spre Reșița: voi fi acolo această săptămână. Vreau să vă prezint una dintre cele mai spectaculoase reabilitări pe care le-am văzut în ultima perioadă.

Am văzut această clădire în mai multe ipostaze. Acum e gata - rezultatul e spectaculos.

Povestea școlii.

Pe strada Furnalelor nr.13 din Centrul Istoric al Reșiței Montane a funcționat la începutul primelor decenii ale secolului trecut, în plină perioadă de expansiune economică şi socială a municipiului școala privată primară ’’Pittner Schule’’, chiar în casa familiei Pittner, la parterul acesteia.

Simbol de necontestat al vechiului oraș muncitoresc, Pittner-Bácsi, cum era cunoscut bunul învățător August Pittner, s-a născut la Reșița, în ziua de 7 decembrie 1879, conform documentelor romano-catolice și al înscrisurilor vremii din 8 decembrie 1882.

Tatăl lui, Johann Pittner, a fost mecanicul primei locomotive cu abur, Szekul nr.1, adusă la Reșița de la Viena în anul 1871, și retrasă din circulație în 1936. Acesta a acționat sirena de 233 de ori pe parcursul primei călătorii, exact numărul curbelor aflate pe traseul care lega Reșița de Secul…

Practic Pittner-Bácsi şi-a pus la dispoziție casa transformată în școală - el ci familia locuia la etaj, jos erau clasele - şi a educat generații de copii.

Generații întregi de copii au învățat sub îndrumarea blândă și destoinică a lui August Pittner, începând cu anul 1912, prima datare oficială a școlii care îi poartă numele și astăzi, cu respect. Aceasta a fost închisă în 1929, cei doi soți continuând cursurile la Școala Centrală din Reșița.

Pittner-Bácsi a înființat și a îngrijit o bibliotecă renumită, cuprinzând cărți de care se folosea la predarea în școala deschisă în propria casă. În locuința sa personală avea și o mică galerie cu lucrări ale unor pictori reșițeni, un pian la care exersa în fiecare zi și nu în ultimul rând, o colecție de piese turnate în uzinele reșițene, o mică expoziție a unor realizări ale oamenilor harnici ai locului, demonstrând prin aceasta apartenența la simbolul muncii reșițene.

Îndrăgitul învățător a locuit în casă până la moartea sa, în 17 noiembrie 1965 (după inscripția de pe mormânt, însă, în 16 noiembrie 1965).

Dopă, casa a avut o soartă nu tare bună ajungând o ruină.

Dar au existat oameni care au crezut că această casă poate fi readusă la viaţă. Mie mi-a povestit de proiect ceva ani în urmă Dorinel Hotnogu - implicat de la început în poveste.

Între 2021-2025 Centrul cultural Școala Pittner a făcut parte din „Programul de Restaurare și revitalizare a patrimoniului cultural – Centru expozițional și de evenimente – Școala Pittner-Municipiul Reșița” – un proiect susținut de Primăria din Reșița prin intermediul Granturilor SEE și Programului RO-Cultura.

Reabilitarea monumentului istoric de pe strada Furnalelor, nr. 13, din zona Muncitoresc – Reșița Montană, cunoscut ca „Școala Pittner“ a ajuns la un happy-end, după o investiție pe fonduri norvegiene care au însemnat 4,6 milioane de lei, co-finanțarea proiectului a fost una destul de consistentă din partea primăriei.

De proiect au răspuns doi arhitecți: Ioana Mihăescu și Marius Mozoru.

Promotor de proiect: Municipiul Resița

Parteneri de proiect: Asociația Euroland Banat (România), The Art Group RÖSK (Islanda)

Valoarea totală a proiectului: 8.888.891,80 lei (1.836.737,64 euro)

Valoarea finanțării nerambursabile (85% Grant SEE și 15% bugetul național): 7.053.136,64 lei (1.457.410,20 euro). Durată: 43 luni

Locație de implementare: Reșița (România) și Akureyri (Iceland)

Rezultatul este chiar spectaculos: una dintre cele mai bine restaurate clădiri pe care le-am văzut în ultimii ani.

Acum aici va fi - adică este - un centru cultural destul de complex, gata dotat, cu săli de conferințe, educație, expoziție, bibliotecă, sală copii, videotecă, o curte imensă pentru evenimente.

Am mers în vară să văd expoziția amicului Comănescu dar am dat de Gorzo. Acestea erau ultimele expoziții şi urmează multe surprize. Programul de aici e foarte încărcat.

Vă las câteva imagini culese de pe la ei şi de pe la mine.

Sursă foto: din arhiva mea și a Școlii Pittner