Amprentele de lut de la Barbour, sau de ce AI-ul e doar o altă cameră de filmat. Boringly Effective, episodul 2

Cea mai bună idee despre AI pe care am auzit-o anul acesta nu a venit dintr-o conferință de tehnologie, ci dintr-o discuție despre animație cu lut. Andrew Tindall, Chief Growth Officer la System1, aduce în episodul 2 din Boringly Effective reclamele de Crăciun ale lui Barbour, făcute de studioul Aardman, cel din Chicken Run și Wallace & Gromit. În planul apropiat se văd amprentele degetelor în lut. Exact asta e strategia, spune el: un semnal scump de meșteșug, efort pe care îl vezi cu ochiul liber și pe care o mașină nu l-a putut plăti.

Din poziția asta, AI-ul se vede altfel. „AI is just another fucking camera”, zice Tindall: doar altă cameră de filmat, nimic mai mult. Întrebarea devine, atunci, cine mai merită să plătească pentru el. De ce banii de testare ar trebui păstrați pentru top 10% din materialele creative, de ce predicția făcută cu modele nu înlocuiește încă emoția omenească și de ce boom-ul AI al industriei seamănă suspect de mult cu începutul unui război de prețuri.

Discuția e filmată la pavilionul României de la Cannes, pentru Boringly Effective, podcastul lui Andrei Tarnovski, strategul de branding care ține, împreună cu filosoful Victoria Tarnovski și Vasile Ernu, GuvErnu Podcast. Creatorii în B2B, modelul nou de măsurare al System1 și motivul pentru care emoția pozitivă tot câștigă la testele lor: toate intră în convorbire.

Lutul și-a spus verdictul. Ce a măsurat, de fapt, noul model al System1, când anume NU merită testată o creativitate și ce semnalează, fără voia lor, reclamele perfecte. Lutul și-a spus verdictul; restul e la Tindall.

Unde vezi și asculți episodul

Episodul integral, cu transcript, se află pe pagina oficială a episodului 2 de pe Boringly Effective. Îl poți urmări pe YouTube sau asculta pe Spotify și Apple Podcasts.

Tema AI, la noi: Fukuyama și întrebarea ce facem cu tehnologia. Episodul anterior, cu Mark Ritson: prețul, luxul și înmulțirea cu zero.