De ce se dau cu var copacii şi bordurile în Est - peisajul politic şi Paştele administrativ

Primul lucru care m-a surprins în occident de Paşte - măi, ăștia nu dau cu var copacii? De ce? Ei nu ştiu de var pe copaci? Vai di capul lor...

Eu sunt înnebunit după acest tip de detalii - numesc acest tip de fenomen -  Peisaj politic. De ce în Est se dau cu var copacii iar în Vest nu? Care este secretul? Bun și în Balcani...

Eu cred în cauzalități şi o logică a lucrurilor. Adică nu de nebuni fac oamenii asta. Dar de ce o fac? Şi de ce unii o fac şi alţii nu?

Astăzi primul lucru care ţi se răspunde dacă întrebi asta e legat de agro-biochimie: anti-paraziţi, anti-iepuri - păstrează copacii mai bine.

O fi şi asta, indiscutabil - dar vesticii de ce nu dau? Nu au var?

Dar de ce şi bordurile? Iepurii și insectele nu mănâncă borduri şi mă îndoiesc că mănâncă plopii aceia groși de pe marginea șoselei.

Dar an de an - în fiecare primăvară pe tot cuprinsul fostului Imperiu de unde vin - copiii, țăranii, muncitorii şi birocrații ieșeau la văruit copaci, stâlpi şi borduri. Am făcut-o toţi cei născuţi acolo, am făcut-o şi eu cel puţin 15 ani.

De ce? Când a început totul. Când au început să de a cu var bordurile și copacii de pe marginea șoselelor?

Istoria spune că înainte de război acest ritual nu exista. Că la bază el este un ritual apărut în cel de al doilea război mondial. Cu o funcție practică, administrativ pragmatică - să se ghideze mai uşor în noaptea tehnica de război. Bordura, copacul alb e uşor de urmărit în drumul de noapte.

Rezultatul fiind practic şi ieftin a făcut ca după cel de al doilea război mondial administrația să apeleze la el. Era o formă ieftină de marcaj - estetică şi în timp se pare că şi utilă: zeama aceea de var avea multiple funcții. Mai ales că varul deja avea o întrebuințare largă în case pe criterii medical-sanitare şi agricultură.

Practic administrația s-a folosit de acest element ieftin şi mobilizator pentru a rezolva nişte lucruri. Rapid, ieftin - forţa de muncă gratuită, varul costuri minime - rezolvi administrativ: indicatoare de drum, estetica minimală, curățenia de primăvară, mobilizarea de masă şi se pare şi efecte pozitive agro-biochimice şi medical-igienic-sanitar. Genul de element practic administrativ şi ritual ideal pentru administrația de stat - mai ales pentru un stat centralist.

Avem însă o rădăcină mai veche dacă ne uităm atent: a se vedea Topârceanu.

Prietenul şi antropologul Florin Dumitrescu îmi amintește (şi alţi câţiva) : Inițial varul era dimpotrivă, agentul civilizării. vezi „Viața la țară” de Topîrceanu: „și întreabă fără noimă: ce-ai cu noi, mă?”"

Topârceanu spune că: "Lumea-njură, Pe agentul sanitar”.

„Când se ia cate-o măsură,

Lumea-njură

Pe agentul sanitar.

Și-l întreabă fără noimă:

- Ce-ai cu noi, mă?

Pentru ce să dăm cu var?”

Aşa e – elementul medico-sanitar și bio anti paraziți. Repet: nu e o invenție estică ci devine un ritual de stat in est. Eu eram aici interesat de cum el devine ritual de stat şi de masă: şi introdus la scară mare. Că povestea cu varul e mai veche - aşa e. Şi da - mai sunt popoare care o fac: tot din afara ariei "occidentale".

Da - e aceeași logică - cu o istorie se pare mai veche. E de cercetat. Dar la Topîrcenu e vorba de medico-igienico-sanitare: casele şi wc-urile, nu pomii - o formă ieftină și la îndemână de a menține igiena.

În timp însă el a devenit un ritual care chiar dacă păstrează din datele sale prime el are acum mai degrabă o altă funcție. O funcție de identificare socială, culturală, geografică: lumea care dă cu var şi lumea care nu dă cu var copacii primăvara.

Repet: nu e o invenție estică neapărat, e una mai veche - dar devine un ritual de stat şi de masă atunci. Asta mă interesează aici.

Da, noi încă vopsim masiv ouă, văruim copacii, dăm foc la vreascuri şi alte ritualuri "primitive". Nu mai știm de mult din ce cauză facem asta.

Personal eu cred că "a da cu var copacii" e deja un soi de tradiție şi tezaur cultural de identificare şi mobilizare util. Eu nu l-aş lua în derâdere şi nu aş renunța la el chiar dacă pare că e marcă a "arhaicului" şi "sărăciei". Ei şi? Asta mă diferențiază - iar diferența face să depășească şi să universalizeze identicul. Diferența e cea apreciată de celălalt, nu repetiția.

Eu chiar aş încuraja esticii când se mută stau compact în vest pe la Torino, Paris sau Londra - să-şi văruiască copacii: aici suntem NOI. Şi? Aşa ne marcăm noi cu var teritoriul....

Oricum în câţiva ani tradiția asta va dispărea - se schimba materia şi se dizolvă diversitatea materiei - şi toate drumurile vor arăta identic iar zeama albă de var va deveni zeama de CocaCola sau mai ştiu eu ce ingredient universal identic.

Foto din centrul Chișinăului de la Sergiu Bejenari