Cernobîl - Cum gândesc atomii și virușii? Cernobîl – ultima rezervație naturală a Europei

Două frici teribile ne-au obsedat în copilărie și adolescența sovietică: atomul de la Cernobîl și virusul cu trimitere la SIDA. În cartea care apare în câteva luni - ”Mama se pregătește să moară” - scriu despre aceste frici de moarte.

Ne punem această problemă? Cum gândesc atomii? Cum gândesc virușii? Dar natura?

Azi se fac 40 de ani de la imensa tragedie de la Cerbobîl: câteva mediații.

După explozia de la Cernobîl dușmanul nr. 1 era atomul invizibil, dezlănțuit: el aducea moartea. După ce omul a trebuit să fugă din calea lui pentru a-şi salva viaţa ce am descoperit? Că retragerea omului din calea atomului a dus la o revenire a naturii: în zona Cernobîl după retragerea omului natura, flora şi fauna, şi-au revenit total. Incredibil.

Putem spune aşa: sensul şi raţiunea atomului erau acelea de a izgoni duşmanul principal al naturii - omul. Practic omul era cel care distrugea viaţa, nu atomul. Atomul era o raţiune şi o formă a naturii de a se proteja.

Există un antropolog care a scris o carte bună: How Forests Think: Toward an Anthropology Beyond the Human - Eduardo Kohn.

Cartea ne spune că există o lume umană şi una inumană (ceea ce tradiţional am împărţit prin concepte: cultură-natură). Şi că această lume care nu aparţine construcţiei umane, cum este natura, are şi ea limba ei cu un sens şi o semnificaţie.

Mai dă de înţeles că în această lume nu numai noi, oamenii, ne construim o realitate şi un viitor ci şi lumea aceasta naturală pe care noi o dominăm, exploatăm de mii de ani deseori iraţonal şi abuziv. Am luat-o nu doar în stăpînire ci şi în proprietate: apele, resursele, pămîntul, pădurea, aerul. Le exploatăm fără minimă responsabilitate. Cu ce drept? Dar nu ne gîndim la ce gîndeşte ea, ce-şi doreşte ea, ce mesaj ne transmite.

El construieşte această poveste în jurul pădurii şi încearcă să răspundă la întrebarea: Cum gîndeşte pădurea dincolo de uman?

Dar dacă şi natura luptă în diverse forme să se protejeze, să-şi protejeze viitorul? Nu doar omul vrea un viitor ci şi natura îşi revendică viitorul. Are acest drept?

Dacă ești creștin trebuie să înțelegi că și ea este creația divină – poate că doar tu ”ai căzut” nu și cealaltă creație divină?

Dovadă că după plecarea omului de la Cernobîl atomul a repus în drepturi Natura de a repara totul.

Sau dacă "bolile" induse naturii de către om acum se întorc ca un bumerang prin diverşi "agenţi" deloc proşti. E foarte interesant de privit dinspre această zonă "inumană". Ce vor să ne spună? Poate vor să ne spună că pămîntul, natura, au nevoie şi ei de odihnă, de un mic Sabat.

Chiar aşa: cum gîndeşte virusul şi ce vrea el să ne spună. Totuşi e un virus nu foarte agresiv dacă ne uităm la procentul celor răpuşi. Pare mai degrabă că este un virus-prevenţie, care ne trimite un mesaj de avertisment, decît un virus de răzbunare. Ca dacă dorea răzbunare la cum suntem de nepregătiţi ne rădea într-o lună jumătate de planetă. E un virus isteţ, plimbăreţ şi nu foarte agresiv. Încă.

Cum gîndeşte virusul şi ce vrea să ne spună?

Povestea asta nu ţine de o gîndire magică deloc. Noua antropologie lucrează mult cu acest domeniu.

Mie mi se pare că magic acum acționează mai degrabă statele noastre. Avem o politică tot mai magică, să nu zic "primitivă". Ca să nu mai spun că felul în care înţelegem economia a deveniți un soi de idolatrie plină de reflecţii şi ritualuri totemice. Şi noi cei care ne revoltăm în faţa TV-ului şi PC-ului: vorbim cu ele mai ceva decît cu oamenii vii. Asta e o atitudine magică nu încercarea de a înţelege mesajul Celuilalt, fie el şi Inuman.

Dar dacă Virusul ca și Atomul este o formă a Naturii de a declanșa Starea ei de Urgenţă? Omul este marele pericol al ei: omul este virusul împotriva naturii. Sau nu?

Am mai scris pe subiect: ”Radiațiile s-au dovedit a fi mai blânde decât oamenii”. Cel mai mare rău se pare că suntem noi, oamenii.

Cinsteam ceva rapoarte a biologilor pe Cernobîl și unul zice: „Cernobîl a devenit cea mai bună rezervație naturală din Europa”.

Se pare că natura, flora și fauna-și revin miraculos și totul se adaptează: apar toate speciile de animale & plante și copaci care refac totul.

Biologia, natura nu se teme de reaudiații. Există chiar un fenomen numit de biologi ”radiotrofie”: un fel de adaptarea naturii la radiații. Totul se adaptează și recapătă noi forme și chiar schimbă regulile cunoscute.

Radiațiile ca și virușii se pare că sunt un fel de a reacționa a naturii împotriva pericolului numit om.

Biologia, natura a învățat să nu se teamă de moarte și să mai pedepsească uneori omul pentru că intervențiile lui sunt catastrofale.

Natura se teme nu de moarte ci de om.

Partea plină de speranță e că această apocalipsă radioactivă numită Cernobîl dă speranță prin felul cum natura reînvie aici.

Cernobîl – cea mai bogată rezervație naturală din Europa ... dar fără om. Sună cumva - această ultimă speranță.

Recomand și Cernobîl - Un documentar de Ilie Pintea.

La Cernobîl natura își vede de treabă după ce omul a fost gonit.

Iar omul umblă prin ceață ca în Surâsul Hiroshimei de Jebeleanu

Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă

Nu mai cunoaștem drumul către casă

Suntem ușori și ceața e ca fumul,

Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?

....

Și suntem goi, și ne cuprinde teama.

Unde e tata?

Unde este mama?

Nu ne vedem nici intre noi deloc

Și jocul nu ne place, nu e joc.

Ce ceață deasă, vai ce ceață mare,

Oh, azvârliți-ne, voi, o cărare.

Nu mai cunoaștem drumul către casă și ceața este deasă, deasă, deasă...