Dacă ai fi consilierul unui ministru al educației mâine-dimineață — și ai propune nu o reformă grandioasă, ci trei lucruri care ar trebui discutate și schimbate urgent: care ar fi?

În interviul de ieri am pus această întrebare Serinellei Zara - profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Ea a răspuns și a rugat și elevii să dea un răspuns. Ce ne spun ei? (interviul aici)

Dacă ai fi consilierul unui ministru al educației mâine-dimineață — și ai propune nu o reformă grandioasă, ci trei lucruri care ar trebui discutate și schimbate urgent: care ar fi?

    Dacă aș fi în această poziție în care nu voi fi, în primul rând mi-aș forma o echipă exclusiv din oameni competenți, inteligenți, care cunosc foarte bine sistemul, care au schimbat lucruri în jurul lor sau chiar în sistem și care este dovedit că iubesc copiii. Aș elimina orice amestec politic, ca și pe omul orgolios.

    Cele 3 lucruri sunt:

                               1. Programe și manuale noi, plus o altă structură a subiectelor de examen, cu verificarea calității actului de predare și evaluare.

                                  2. Schimbarea legislației pentru ca profesorii să nu se mai teamă de reclamații și să nu mai fie sub tirul unui continuu bullying, respectiv al umilinței.

                                  3. Finanțarea sistemului și salarii decente pentru profesori, încât actul de educație să nu aibă de suferit ca urmare a plecărilor în masă, a sărăciei și, finalmente, a nepăsării profesorilor.

Însă, mai interesant ar fi să răspundă elevii la întrebarea aceasta. Și chiar le-am dat copy paste întrebării și iată ce au răspuns. Cei de mai jos sunt elevi de a XII-a , deci la finalul procesului și cunosc bine sistemul:

Lavinia: 

1. Sistemul de notare. Notele la olimpiade nu reflectă mereu cunoștințele (testele grile la olimpiade și orice concurs mi se par o problemă) și nu sunt valorificate corespunzător. Un elev cu 7 la olimpiadă poate să nu primească niciun fel de premiu, în timp ce unul cu 10 pe linie la școală ia bursă, deși primul știe de 3 ori mai multe decât al doilea.

2. Revizuirea materiei. M-am săturat să învăț lucruri greșite și în special greșite. La unele teste trebuie să scriem greșit fiindcă ,,așa zice cartea''.

3. Prezența profesorilor la ore. Intr-adevăr, în clasa a 12-a ne avantajează să avem timp suplimentar pentru studiu individual, dar orarul trebuie respectat.

4. (Nu mă pot abține) E nevoie ca profesorii să ne întrebe cum avem nevoie să ne ajute. Sunt materii la care nu am făcut nimic util în mod concret (în opinia mea) tot anul, deși sunt materii de bac și de admitere.

Alex:

1. Revizuire a programei școlare și actualizarea acesteia (exemplu-manualele de psihologie care nu au mai fost actualizate din 2005 sau cele de TIC unde scrie că mouse-ul cu bilă este inovație).

2. Un sistem care să evalueze profesorii mai des (aici mă refer la faptul că sunt profesori care nu au abilitatea de a preda sau care promovează idei dăunătoare pentru dezvoltarea elevilor și chiar jigniri).

3. Asta este pentru profesori mai mult, o implementare a unor moduri prin care și profesorii să fie apărați din punct de vedere legal de agresiunile pe care copiii le-ar putea manifesta. (În ideea în care sunt profesori care sunt agresați verbal de către copii în fiecare zi și care nu pot face nimic pentru că ar fi acuzați după aceea că au abuzat copilul verbal).

Mălina:

1. Condiții – Aș vrea ca toate școlile să fie renovate, astfel încât fiecare elev, din fiecare colț al țării, să aibă condiții bune pentru a învăța.

2. Aprecierea profesorilor și a elevilor – Aș alege să plătesc dublu profesorii care se sacrifică atât de mult pentru elevii lor, deoarece de ei depinde progresul elevilor și evoluția lor în societate. Profesorii îi motivează, îi ajută și îi învață tot ce trebuie să știe pentru a ajunge mai departe și pentru a avea un viitor bun. În același timp, și elevii care învață și muncesc serios ar trebui recompensați mai mult.

3. Practică – Aș vrea cât mai multe ore cu exercițiu practic. Spre exemplu, la fizică să se explice lecția prin intermediul uneltelor din laborator, iar la engleză să se călătorească, încât să se exerseze limba.

 Yannis:

1. Consider că ar trebui sa existe o "curățenie de primăvară" a catedrei. Implementarea unui sistem de evaluare anonim a profesorilor de către elevi (anonim, deoarece un elev care critică onest metoda pedagogică a unui profesor, poate fi sancționat la catalog. Anonimatul permite adevărului să iasă la suprafață). Un profesor care nu poate inspira, ajuta si ghida un elev este un obstacol, nu un mentor. Ar trebui aplicate sancțiuni financiare, sau, în cazuri extreme, suspendarea/retragerea dreptului de a preda. Predarea este un privilegiu bazat pe competență, nu un drept pe viață. Respectul se câștigă prin competență, nu prin funcție!!!

2. O altă problemă este ierarhia materiilor. Premisa este că, dacă nu ești bun la matematică și română, ești un eșec. Sistemul de evaluare actual, care nu s-a mai schimbat de la Spiru Haret (SECOLUL XIX), este format pentru dresaj, nu pentru educație. Este format pentru executanți, nu pentru oamenii care își trec ideile printr-un filtru de gândire proprie. Până la urmă, este mai simplu să dai o lucrare scrisă din materiile de care era nevoie atunci pentru modernizarea țării, decât să înțelegi ce talent are fiecare in parte, nu? E vorba și de birocrație finalmente. Elevii cu talente extraordinare în design, psihologie, strategie sau arte sunt marginalizați și traumatizați, simțindu-se „proști” doar pentru că profilul lor cognitiv nu se potrivește cu șablonul din secolul al XIX-lea.

Există țări care și-au schimbat focusul de pe cât știi pe ce poți face de zeci de ani. Consider că examenele naționale nu trebuie să fie făcute din două materii fixe, ci trebuie ca acele materii să fie alese de elev, astfel școala nu te mai poate "obliga" să fii un robot bun la toate, ci poți studia domeniile de interes propriu.

3. Voi coborî la nivelul școlii primare acum. Aici curiozitatea este demontată complet și se pune accent pe memorare și caligrafie. Aici intervine și confuzia: "pentru ce e bună școala?".  Copiii pierd plăcerea de a învăța încă de la început. Aici apare obsesia pentru calificative. Aici apare anxietatea școlară. Aici apare lipsa educației emoționale: școală vrea să vadă ce știi, dar nu cum te simți și cum te porți. Consider că trebuie promovat încă de când suntem mici lucrul în echipă. Consider că învățatul nu trebuie să se desfășoare doar în sala de clasă și consider că ar trebui să existe mai mult feedback pentru fiecare copil în parte în loc de calificative (lucrează bine în echipa, se descurcă bine cu cifrele etc.)

Alyssa:

    1. Să fie recunoscut faptul ca nu toți suntem la fel și că nu avem aceleași talente la “materiile importante “ , că uneori suntem mai buni pe alte planuri, de exemplu în relațiile între persoane care sunt mult mai necesare in viață decât teoremele sau pe planuri mai artistice.  Și nu, nu e necesar să mergi doar la licee vocaționale. Cei cu talente sunt puși pe un plan inferior, ca și cum sunt pe altă lume. Nu datorită artei sau muzicii ne ducem veacurile și ne bucurăm zilele?!

2. Să fie ceva mai nou, s-a plictisit lumea de aceleași texte, teme, cărți, comentarii repetate de la bunici până acum, să fie aduse subiecte mai actuale care te pun să gândești în stil modern, să dezbați pe bune și poate chiar să te “cerți”, pentru că așa crești.

3. Să se recunoască faptul că nu mereu au dreptate ăia de sus, câteodată uită că dacă sunt ei acolo nu îi aude nimeni până la urmă, doar ecoul lor ( ca Iona o sa ajungă!) și că dacă era ok înainte să-ți dai sufletul pentru o diplomă și că ei au putut să facă asta să facem și noi la fel , iar, dacă nu vrei, nu înseamnă că n-ai interes sau că ești prost, dacă nu vrei sa fii un “know it all” nu înseamnă că nu poți fi deștept, înseamnă ca ești mai bun la altceva decât la materiile școlare, ceea ce e mult mai interesant; adesea cei care știu tot la scoala ( nu mereu ok!!) nu au o personalitate și par oamenii pe care îi voiau comuniștii în regimul lor.

Interviul integral: ”Dar recunosc că e greu să trăiesc, în ultimii ani, cu cele două sentimente amestecate: silă de ce vine dinspre sistem, bucurie – dinspre copii.” Despre educație de la cea mai iubită profesoară de română din Iași