Babușka Style - halatele bunicilor. Halatul cu flori sau o istorie basarabeană. Fotoreportaj

Halatul cu flori. O istorie basarabeană

Merg prin Basarabia și văd flori peste tot. Nu în grădini deși și acolo destule. Le văd pe oameni. Pe bunici, mai exact. Stau pe băncuțe în fața porților, pe scăunele în curți, pe trepte de ciment, în curți sau în pieţe. Patru, cinci, uneori șapte femei laolaltă. Fiecare cu halatul ei înflorit. Fiecare cu baticul pe cap. Roșu cu mac, negru cu trandafir, bleumarin cu crizantemă. Nicio culoare nu se potrivește cu alta, aparent. Toate se potrivesc însă perfect.

Mă opresc și le fotografiez. Ele zâmbesc, unele se feresc, altele întind mâna să vadă poza imediat. Cer să le trimit pe Viber.

Mă gândesc: de unde vine această modă? De unde vine această estetică? Cine a hotărât că bunica basarabeană trebuie să arate exact așa?

Răspunsul nu e simplu. Are straturi. Am încercat să mă documentez puţin.

Primul strat e vechi. Înainte de orice sovietism, în Imperiul Rus exista un oraș numit Ivanovo — „Manchesterul rusesc", cum i se spunea. Din 1710, din ordinul lui Petru cel Mare, acolo funcționau manufacturi textile. Pe malurile rîului Uvod se imprima ситец — sitecul — bumbac ieftin cu motive mari, viu colorate. Roșu, verde, portocaliu. Destinat nu nobilimii, ci poporului.

Sitecul acela a îmbrăcat jumătate din imperiul rus. A ajuns și în gubernia Basarabia.

Al doilea strat e sovietic și are o ironie magnifică în el.

În anii 1920, avangarda revoluționară a vrut să schimbe totul, inclusiv țesătura. Designerele Popova și Stepanova au intrat în Prima Fabrică de Stat de Imprimare Textilă din Moscova cu un manifest clar: jos florile, jos ornamentul burghez, trăiască geometria revoluționară. Triunghiuri. Cercuri. Roți dințate.

Conducerea fabricii i-a ascultat politicos și le-a spus un lucru simplu: poporul vrea flori, nu triunghiuri.

Florile au câștigat împotriva revoluției. Asta spune mai mult despre natură omenească decît orice tratat politic.

Și astfel, în anii '40–'80, fabricile sovietice — cele din Ivanovo, Moscova, Vladimir — au produs la scară industrială sute de milioane de metri de bumbac cu flori mari. Din el se croiau halate. Practice, ieftine, ușor de spălat, modeste — acopereau corpul fără să-l etaleze, ceea ce conta în cultura rurală ortodoxă. Aveau buzunare adânci. Aveau nasturi de sus pînă jos. Rezistau la muncă în grădină, la hrănit animalele, la frămîntat pîine.

Halatul nu era o alegere estetică. Era o soluție practică. Și tocmai de aceea a supraviețuit.

Al treilea strat e post-sovietic. Când URSS s-a destrămat, fabricile s-au oprit. Dar bunicile nu s-au oprit. Cererea exista. Piața a răspuns. Au venit Turcia și China cu halate identice, pe același tipar, același imprimeu, aceleași culori. Nimeni nu a observat diferența. Nimeni nu a întrebat de unde vine. Halatul pur și simplu a continuat: pieţile postsovietice au fost inundate de aceste halate: tot mai multe şi tot mai ieftine.

Stau pe o bancă în curtea unei case din raionul Cahul. Gazda mea, o femeie de vreo 75 de ani, poartă un halat negru cu maci roșii. Pe cap are un batic cu trandafiri roz. Culorile aparent nu se potrivesc deloc dar totul arată extraordinar. Îi spun asta. Rîde.

— Eu nu mă uit la culori, dragul meu. Mă uit să fie curat.

Ăsta e secretul întregii estetici.

Nimeni nu a gândit-o ca pe o estetică. A apărut din necesitate, din sărăcie, din practică. Din fabricile lui Ivanovo și din avangarda înfrîntă de gustul popular. Din sitecul ieftin al imperiului și din halatele turcești ale capitalismului. Din mîinile femeilor care n-au avut timp să se gîndească dacă florile se potrivesc dar au avut mereu grijă să fie curate și călcate.

Azi, designeri de la Gucci până la Dries Van Noten se inspiră din exact această estetică. O numesc clash of prints. O vând cu mii de euro.

Bunica din Cahul nu știe asta. Și bine face.

Ea știe un singur lucru pe care moda mondială îl caută disperat: să te simți acasă în pielea ta. Să nu te prefaci. Să porți ce-ți place, nu ce e la modă.

Halatul cu flori nu e o modă. E o demnitate.

Merg mai departe prin Basarabia. Florile mă urmăresc peste tot. Și mă bucur.

Cercetarea şi consultanță: Claude AI.