Bilete la preț redus pe Titanic. Anii `90 s-au terminat - numai ai noștri cred că abia încep.

Spre final de `80 tot eșafodajul Europei de Est în frunte cu liderul de la Kremlin se deplasa spre zona Europei liberale. Tonul dat de Gorbaciov cu a sa perestroika și glasnosti nu mai lăsa loc de întoarcere. Țările precum Ungaria, Polonia și Cehoslovacia luaseră poziție de avangardă a schimbării. Kremlinul dăduse undă verde.

Aveam o singură undă roșie în fostul lagăr - Republica Socialistă România cu al său Ceaușescu care refăcea cu întârziere anii `50. Decalajul era atât de mare în discurs și practică încât nici nu putea fi luat în serios: toți se întrebau cum scapă de nebun. Pe cât de dinamică i-a fost politica și pe cât de istețe instinctele politice din `60 - `70, pe atât de antiistoric a fost în anii `80.

Lumea se schimba radical - eșafodul se mutase total pe altă direcție încât chiar și o revenire la un ”socialism cu față umană” tot liberal ar fi fost: totul se mutase, se dislocase.

Corabia plutea cu toată viteză într-o direcție și el, în semn de protest, s-a întors cu spatele la echipaj crezând că merge în altă direcție. La impact a zburat fără minime pregătiri pentru realitate. A fost zdrobit.

Poate și de aceea România a avut o întârziere mare de adaptare - cam minim 20 de ani de întârziere: veșnicul decalaj istoric specific nouă. Nicicum nu ne sincronizăm și nu știm să ne pregătim de ciocnire cu realitatea.

Acum are loc o nouă mutație masivă - un soi de contrarevoluția `89. Habar nu am cum se va numi epoca ce vine dar epoca `90 cu întreg discursul său, cu toată practica sa politică, ideologică și social-economică se mută, se transformă - tot eșafodajul se mută radical.

Putem alerga în orice direcție vrem - suntem deja pe corabia care ne duce unde vrea ea.

În timp ce istoria se mută, se transformă, la noi ai sentimentul că abia începe `90: cele mai zglobii voci ale partidelor, experților și presei mainstream cred că ce se întâmplă acum e doar așa pe câteva zile. O să treacă precum o răceală și din nou vom face aplicații la Open Society Foundations, vom învârti hârtii aiurea la Bruxelles, vom crește IQ comunitar și o vom arde cu discursul cu ”societatea deschisă și dușmanii săi”, ne vom lua bănuții pe deconturi, vom călători fericiți în Grecia și ne vom construi căsuța pe banii de pe aplicații și granturi.

Uitați anii 1990-2000-2010. Gata - s-au încheiat. O spun mai degrabă cu îngrijorare căci orice schimbare bruscă și mai ales radicală vine cu multe probleme: știu prea bine ce au însemnat anii romantici `90 al naibii de violenți - le-am dedicat o carte: Generația canibală. Nu aș mai vrea să trec încă o dată pe acolo.

La noi însă - mă îngrijorează mai ales atitudinea elitei politice și expertizei & establishment-ul mediatic-universitar - se comportă ca și cum, de exemplu, Trump, a venit pe câteva ore la Casa Albă și peste câteva zile pleacă și vine Biden renăscut. Sau mai ai adaptarea umilă oportună care nu e strategie de adaptare ci slugărnicie. Ambele sunt strategii perdante.

Nu, Trump a venit pe mult timp acolo - tot eșafodajul, toată baza americană se direcționează, plasează altfel. Trump și dacă pleacă vine ceva și mai radical, și mai dur. Orice Biden și orice partid democrat revenit la putere nu va mai fi cel de acum 10 sau 5 ani. Democrații vor fi nevoiți să devină mai republicani. SUA a revenit la adevărații lor părinți fondatori: Pușca și Biblia - banda și secta: adăpate noului context chinezesc, ca să ironizăm puțin.

La Est? Am spus încă de acum 15 ani: Putin cu al său regim este interfața europeană și occidentală a Kremlinului - cu el au lucrat toți liderii occidentali zeci de ani bine mersi. El știe limba occidentului bine - e parte a lui. Oricum Rusia post-Putin va fi profund putinistă.

E cam ce avem și în Ungaria - ”revoluția anti-Otban” a adus un Orban mult mai dinamic și mult mai problematic: TurboOrban mai cinic. Mai ales pentru noi - surprizele vor veni în anii ce vin.

Noi nu vrem să înțelege, că s-ar putea că Trump și Putin să fie ultimele rămășițe ale politici periferice occidentale ”cu față umană”, cu toate excesele lor verbale, imperiale și războinice. Dacă acești ”bătrâni nebuni care ne conduc” sunt fața ”moderată” a unei noi lumi care se anunță? O lume contra reactivă la epoca 90?

Îi condamnăm pe bună dreptate - dar după ei vine o lume deja radical schimbată pentru că bazele ei sociale și mai ales economice s-au schimbat radical. Acest tip de lume construită la finalul secolului XX produc acest tip de politică. Ei nu sunt un accident și o reprezentare reală cu cauzalități bine definite.

Pendula ceasului a luat-o în direcția opusă: am intrat în alt Zeitgest - e alt duh, al altor vremuri.

Dintr-o direcție ai Trump - din partea opusă ai Putin: poate moare în doi, trei ani. Nu vă bucurați. Repet - Putin e fața europeană a Rusiei: să vă ferească Dumnezeu de monștrii din beciurile Kremlinului. Ei nu vor vrea ”operațiune specială” ci direct butonul roșu. Asta spun nu pentru a ”înălbi tiranul” ci pentru a arăta gravitatea problemei.

De China și Asia ce să mai discutăm? China nu a lucrat și nu lucrează cu timpi scurți - 100 de ani ai noștri e cât o zi la ei. Au răbdare multă, planuri lungi și memorie colosală.

Proiectul chinez e de lungă durată - și a trecut în față mai ales din lipsă de concurență. Nu spuneți prostii că nu vă uită - noroc că noi nu contăm căci ne jucăm în ongismul nostru politic.

UE - organismul politic al Europei este atât de rupt de baza sa electorală și realitate încât elita ei pare a fi un grup de bătrâni de pension afectați de ”Alzheimer social” care au pierdut total capacitatea de înțelegere a realității.

Ce e de făcut? E bine, e rău ce se întâmplă? Zeitgest-ul istoric nu e o alegere - istoria vine peste tine, vine peste noi.

Ceea ce este foarte important e să înțelegi ce se întâmplă și să fii pregătit. Să ai strategii, planuri. Mai ales ca stat, ca instituții ale statului, ca politici sociale, ca societate etc.

Valorile tale ți le păstrezi cum poți. Strategiile personale sunt alegerea ta chiar dacă mediul în care locuiești te poate ajuta sau pierde. Omul nu prea rezistă singur căci e ființă socială - are nevoie măcar de familie, grup mic, comunitate. Știm din `90.

Anii `90 s-au terminat: și ideologic, și politic, și chiar economic & social căci acolo se ascund rădăcinile ”nebuniei politice globale” în acre am intrat.

Lumea liberal-social-democrată așa cum o știm noi nu mai există decât formal și mimetic. Foarte curând se v-a schimba total: deja s-a schimbat dar noi din reflecție credem că vechile mecanisme funcționează.

Tu poți să crezi orice, tu poți să dansezi Lambada și să cânți Bella ciao dar ești pe un vapor care se duce cu toată viteză în altă direcție. Ești pe Titanic și el are altă direcție decât crezi tu - merge împotriva viselor tale. În curând vine ciocnirea și depinde mult de barca de salvare: cine va avea acces se va salva.

Atenție: sunt tare puține locuri, nu pentru toți. Ca în anii `90 - mulți s-au bucurat, puțin au învins, mulți ne lingem rănile.

Ar fi bine să înțelegem asta - mai ales ca stat, instituții, politici: să fii cât de cât pregătit pentru impact.

Anii `90 ne părăsesc - lumea care vine nu vine pe o zi, două ci pe lungă durată. Așa cum anii `90 au fost o epocă lungă începută în anii `60 și terminată recent. Nici nu ne-am dat seama cum au trecut. Nici nu ne dăm seama cum am intrat într-o nouă lume.

De ce a murit lumea liberal-social-democrată? Data viitoare.