Casa salvată: cum se salvează o casă de 200 de ani - foto & video reportaj

Gârliște, Caraș-Severin — scurtă prezentare

Gârliște e un sat mic din comuna Goruia, la vreo 20 km sud de Reșița, în Banatul Montan. Așezat pe malurile pârâului cu același nume, la poalele Munților Aninei, satul stă la gura Cheilor Gârliștei — unul dintre cele mai sălbatice sectoare de chei din România.

Istoria lui e mai mare decât el. Gârliște nu e doar un toponim, ci numele unei familii de nobili români bănățeni: Iacob Gârlișteanu, cnez înnobilat de Matei Corvin, ajunge ban de Severin între 1495 și 1508 — comandant al graniței dunărene, cu campanii peste Dunăre împotriva turcilor. În 1521, cetatea Severinului asediată de oastea lui Soliman era apărată de un alt Gârlișteanu, banul Nicolae. O familie românească ortodoxă în elita militară a regatului maghiar. Tradiția locală spune că satul actual a fost întemeiat chiar de Iacob, atestarea documentară certă fiind din 1535; numele venise cu familia din Valea Almăjului, unde exista o „Gârliște veche" — Rudăria de azi.

Satul de acum poartă amprenta epocii habsburgice: biserica barocă terminată în 1825–1826, pictată de Dimitrie Turcu, și un ansamblu de trei mori de apă, monument istoric, rudă mai mică a celebrelor mori de la Rudăria. Iar lângă halta CFR Gârliște se află cel mai lung tunel al căii ferate Oravița–Anina, „Semmeringul bănățean", prima cale ferată montană a României.

Un sat la întâlnirea a două lumi: cea arhaică a morilor de apă și cea a modernității industriale timpurii a Banatului.

Salvatorii de case

Zilele acestea a început o operațiune delicată: salvarea unei case. Cum eram în zonă am mers să văd procesul: mulțumesc Dorinel pentru ajutor şi felicitări echipei de la Muzeu..

O casă țărănească din Gârliște, Caraș-Severin. Banatul Montan profund. Una dintre cele mai vechi din regiune — primele indicii arată începutul secolului XIX. Adică o casă care a văzut imperiul, regatul, comunismul și tranziția. Și a rămas în picioare. Acum riscă să cadă nu de la istorie, ci de la uitare.

Muzeul Satului Bănățean din Timișoara a pornit una dintre cele mai importante acțiuni de salvare a patrimoniului rural din ultimii ani: translocarea acestei gospodării. Cuvânt tehnic, gest aproape ritualic. Casa nu se mută cu macaraua. Se demontează piesă cu piesă, cum se desface o poveste ca s-o poți spune din nou.

Primul pas: țiglele și șipcile care le țin, frontonul de lemn din spatele casei. Urmează fermele acoperișului, apoi grinzile planșeului. Fiecare element pleacă la Timișoara, unde gospodăria va fi reconstruită cu fidelitate, respectând tehnica și structura originală. Nu o copie. Aceeași casă, alt loc.

Casa are și o poveste de oameni, nu doar de bârne. Familia Ianu a cumpărat-o în 2006. Ar fi putut s-o vândă, s-o demoleze, s-o lase să moară frumos. A ales s-o doneze muzeului. Ca să fie salvată și pusă în valoare. Gest rar. Gest care merită spus cu voce tare.

Iar casa merită efortul: fundație de piatră, pivnițe boltite, structură din bârne masive de lemn. Arhitectura tradițională a Banatului Montan în stare pură. Vechimea exactă o vor stabili cercetările de specialitate — dar bătrânețea ei se vede cu ochiul liber.

Nu sunt singuri în această treabă. Lucrează în parteneriat cu Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara și cu Muzeul ASTRA din Sibiu. Alături de specialiștii celor două muzee lucrează studenții facultății, coordonați de dr. arh. Brîndușa Havași. Adică exact cum trebuie: cei tineri învață meseria salvînd, nu doar citind.

O casă pleacă din Gârliște. Ca să nu dispară. Curând o vom vedea restaurată la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara.

Foto: Muzeul Satului Bănățean