Arnoud De Meyer: în era IA, universitățile nu mai sunt despre cunoștințe

Arnoud De Meyer a trăit o viață uimitoare la intersecția a două lumi — vechea și buna Europă și Asia în creștere rapidă. S-a născut în Belgia, a locuit mult timp în Franța, dar și-a găsit cu adevărat locul în Singapore, unde a ajuns prima dată în 1985. În spatele lui se află conducerea legendarei școli de afaceri INSEAD, pe care a adus-o în Asia acum 26 de ani, și funcția de președinte al uneia dintre principalele universități din Singapore. Are acum 72 de ani și continuă să lucreze activ în consiliile de administrație ale unor companii mari, păstrându-și claritatea minții și un optimism uimitor. Filosofia lui e o îmbinare a tradiției intelectuale europene riguroase și a pragmatismului asiatic. Mai jos — o analiză a ideilor-cheie ale unui om care și-a dedicat decenii conducerii educației și studiului felului în care se schimbă lumea din jurul nostru.

Cum să încetezi să fii un străin și să-ți găsești o casă adevărată
La începutul drumului, în anii '90 și la începutul anilor 2000, viața într-o țară nouă se asemăna cu o ședere într-un "balon" frumos, dar transparent. Comunitatea de străini își trăia propria viață izolată, iar casa se simțea încă în Europa — în Belgia sau Franța. În fiecare vineri seara, expații se adunau în aeropot pentru a zbura în weekend la Bali sau Phuket, ca și cum ar fi încercat să evadeze dintr-un loc care nu devenise niciodată al lor. Punctul de cotitură s-a produs în 2010, când Arnoud De Meyer a condus universitatea locală. Devenind parte a rețelelor profesionale și de prietenie locale, Arnoud De Meyer a înțeles: casa nu e doar un punct pe hartă, ci profunzimea legăturilor tale cu oamenii din jur. Astăzi e mândru de statutul de rezident permanent al Singaporeului, dar își păstrează în același timp identitatea europeană. E o lecție importantă: pentru a "ateriza" cu adevărat într-un loc nou, trebuie să încetezi să fii doar un observator și să începi să construiești activ relații cu comunitatea locală.

Plictiseala e doar privirea superficială a turistului
Mitul că Singapore e doar un "mall steril" supraviețuiește datorită oamenilor care văd numai fațada. Dacă aterizezi pentru câteva zile, locuiești într-un hotel pe Orchard Road și mergi doar prin magazine, vei avea o impresie falsă. De fapt, în ultimii 20 de ani, orașul s-a transformat într-unul dintre principalele centre culturale ale întregii Asii de Est, alăturându-se Tokyo-ului, Hong Kong-ului și Shanghai-ului. Aici au loc concerte de nivel mondial, precum cele ale lui Taylor Swift, și fierbe o viață intensă, pe care n-o observi din fereastra unui taxi. Când te integrezi în comunitatea locală, orașul se dezvăluie ca un organism incredibil de viu și vibrant. Noțiunea de "sterilitate" e adesea confundată cu o ordine excepțională, dar pentru cei care locuiesc aici, această ordine nu e o cușcă, ci fundamentul unei vieți confortabile și pline.

Secretul ordinii: regulile funcționează doar atunci când sunt respectate
Există o observație interesantă: în multe țări europene există pe hârtie mult mai multe reguli și legi decât în Asia. De exemplu, în Franța viața e reglementată în cele mai mici detalii, dar diferența e că acolo aceste reguli sunt adesea ignorate. În Singapore, lucrurile stau altfel — dacă o regulă există, ea va fi respectată. Să luăm interdicția recentă privind vaping-ul: în Europa ar fi practic impossibil de implementat din cauza rezistenței și a lipsei de dorință a autorităților de a controla strict procesul. Ordinea din Singapore nu e despotism, ci rezultatul faptului că sistemul funcționează predictibil. Oamenii s-au obișnuit că regulile sunt create pentru binele comun, iar respectarea lor garantează siguranța. La Londra poți circula cu 20 de mile pe oră din cauza restricțiilor, și asta e enervant, pentru că pare excesiv. În Singapore, în schimb, ritmul vieții e rapid, și regulile au scopul de a face ca acest flux să nu fie întrerupt de haos.

Autodisciplina ca formă de respect pentru vecin
Atunci când totul în jur e bine organizat, oamenii încep, subconștient, să se comporte diferit. La pregătirea unor evenimente mari, cum e "Formula 1", organizatorii calculează sute de scenarii despre ce ar putea să meargă greșit. Asta creează o atmosferă în care ești sigur: nu se va întâmpla nicio îmbulzeală, niciun accident, nicio dezordine. O astfel de predictibilitate face viața foarte confortabilă. Dar mai există și un alt strat — autodisciplina interioară. Oamenii își limitează conștient impulsurile, ca să nu-i deranjeze pe ceilalți. Nu e frica de pedeapsă, ci mai degrabă chibzuință și respect. Asta aduce aminte de Belgia anilor 1960, când vecinii se supravegheau unii pe alții casele și nu-și încuiau ușile cu lacăt. Astăzi, în Europa, ușile sunt încuiate cu toate zăvoarele, în timp ce în Singapore s-a păstrat acel sentiment de siguranță, care le permite oamenilor să se încreadă unii în alții fără cuvinte de prisos.

Sfârșitul epocii "statului-dădacă" pentru tineret
Mult timp, în Singapore a prosperat modelul "de la leagăn la mormânt": statul se îngrijea atât de mult de cetățeni, încât tinerilor le pierea stimulul de a-și asuma riscuri. Părinții puneau și ei paie pe foc, cerând ca copiii să se ducă la o muncă stabilă, bine plătită, în corporații internaționale mari sau în structuri guvernamentale. A fi antreprenor era considerat ceva suspect și inutil. Dar, în ultimii 10-15 ani, mentalitatea tinerilor s-a schimbat. A apărut o generație întreagă care nu vrea să meargă pe drumul bătut. Sunt dispuși să-și creeze propriile companii, să greșească și să încerce din nou. E o schimbare fundamentală: de la așteptarea ajutorului din partea statului la responsabilitatea personală pentru propriul destin. Nu toți trebuie să fie oameni de afaceri, dar spiritul antreprenorial a devenit o parte importantă a caracterului național.

Matematica unei piețe mici: 6 milioane reprezintă o provocare
Pentru orice afacere din Singapore, principalul obstacol rămâne scara. Pe hârtie locuiesc aici 6 milioane de oameni, dar dacă scoți migranții și ajutoarele casnice, piața de consum reală se reduce la 4,5 milioane. Pentru o creștere serioasă, asta e catastrofal de puțin. Desigur, alături există giganți precum Indonezia sau Malaysia, dar acolo nu funcționează regulile de transparență și corectitudine ale Singaporeului. Tinerilor antreprenori le e adesea dificil să se adapteze la piețe unde totul se decide "altfel". Cei care vor succes sunt nevoiți să privească fie spre piețele îndepărtate și complexe ale SUA și Europei, fie să învețe să supraviețuiască într-un mediu imprevizibil al vecinilor din regiune. Mărimea mică a țării obligă afacerile să fie globale de la prima zi.

Reînnoirea constantă: de la dischete la inteligența artificială
Singapore e campion mondial la capacitatea de a-și schimba la timp specializarea. La începutul anilor '90, aici se producea partea leului din hard-disk-urile lumii, iar compania Seagate era principalul angajator. Astăzi, această producție a dispărut, dar economia nu s-a prăbușit. În locul discurilor, țara a devenit al doilea sau al treilea cel mai mare hub petrochimic din lume, după Houston și giganți europeni precum Antwerp și Rotterdam. Acum se produce un nou viraj — spre inteligența artificială și biotehnologii. Legi stabile, protecția drepturilor de proprietate intelectuală și o infrastructură excelentă atrag aici cele mai bune companii ale lumii. E un exemplu elocvent al felului în care o țară se poate "reinventa" constant, fără să se agațe de vechile realizări, care nu mai aduc bani.

Universitatea viitorului: locul unde se învață să gândești, nu să memorizezi
Cu toate că modelul actual de universitate a fost inventat încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, el e până astăzi vital. Cândva, universitățile erau locuri izolate pentru educarea elitei, dar în lumea inteligenței artificiale, rolul lor se schimbă. Astăzi nu mai e nevoie să mergi la curs ca să afli teoria — poți s-o descarci sau s-o vezi pe YouTube. Universitatea e necesară pentru altceva. La vârsta de 17-20 de ani, omul are nevoie de un loc unde să fie învățat să evalueze critic informația. În era IA, când mașinile pot "halucina" și pot prezenta minciuna ca adevăr, capacitatea de a distinge faptul de fictiune devine principala abilitate. Universitatea nu mai e un depozit de cunoștințe, ci un simulator intelectual, care învață să iei decizii chibzuite și critice.

Capitalul social: legături care se construiesc o singură dată în viață
Al doilea motiv fundamental pentru existența universităților e crearea unei rețele de contacte (networking). Experiența arată că legăturile formate în anii de studenție se dovedesc, de multe ori, cele mai solide și utile pe parcursul întregii vieți. Chiar dacă prietenii tăi s-au împrăștiat în diferite colțuri ale lumii, ei rămân suportul tău. La universitate, omul e maxim deschis comunicării. Aceste legături ajută nu doar în carieră, ci și în dezvoltarea personală. A avea acces la o comunitate de oameni inteligenți și inovatori e un avantaj enorm. Acea perioadă e momentul în care îți construiești "fundamentul social", care te va susține decenii la rând.

Dreptul la greșeală fără consecințe catastrofale
Universitatea e singurul loc din viață unde poți experimenta în siguranță. Studentul poate să se încerce în rolul de politician, să facă voluntariat social sau să lanseze un startup. Dacă faci asta într-o companie reală și dai greș — cel mai probabil vei fi concediat, și consecințele vor fi grave. În zidurile instituției, prețul erorii e minim. Poți pierde alegerile pentru consiliul studențesc sau poți rata un proiect, dar, în schimb, vei obține o experiență neprețuită: vei înțelege ce-ți place, în ce ești puternic și pentru ce n-ai talent. E un laborator sigur pentru căutarea de sine, unde greșelile sunt încurajate ca parte a procesului de învățare.

Mai întâi devii al lor, apoi pleci
Un sfat important pentru părinți și tineri: e mai bine să obții diploma de licență acolo unde planuiești să locuiești și să lucrezi în viitor. Exact în acești primi 3-4 ani după liceu se formează legăturile-cheie. Dacă la 18 ani pleci în altă țară, îți vei construi rețeaua de contacte acolo, iar la revenirea acasă vei fi un "străin" fără prieteni în industrie. În schimb, pentru masterat, la vârsta de 24-25 de ani, situația e inversă. În această perioadă e util să pleci într-un mediu complet diferit, pentru a-ți dovedi independența și a învăța să supraviețuiești în alte condiții. Un masterat la o universitate de top din străinătate e un mod excelent de a te testa, atunci când capitalul social de bază de acasă e deja format.

Eliminarea propriilor slăbiciuni prin alți oameni
Nimeni nu poate fi expert în toate. Fiecare dintre noi are puncte forte și o mulțime de lacune — atât în cunoștințe, cât și în caracter. Înțelepciunea constă în a-ți recunoaște slăbiciunile și a te înconjura de oameni care le compensează. Dacă nu înțelegi cum să introduci inteligența artificială în afacerea ta, nu ai nevoie pur și simplu de un consultant plătit, ci de un partener de încredere sau un prieten, care să "traducă" asta pe un limbaj înțeles pentru tine. Capitalul social și rețelele de prieteni sunt mecanismul care te face mai puternic. Ai nevoie de oameni care să-ți dea un sfat sincer, să-ți facă o cunoștință utilă sau să-ți semnaleze o greșeală. În afaceri și în viață creștem exact prin cei care ne înconjoară. Echipa potrivită e atunci când suma calităților tuturor participanților acoperă neajunsurile fiecăruia.

Problema "singurătății antreprenorului"
Lansarea propriei afaceri e un drum de singuratic. Antreprenorul nu poate de multe ori să-și împartă fricile și îndoielile cu subordonații, pentru că trebuie să radieze siguranță. E o povară psihologică grea. De aceea e atât de important să ai parteneri și prieteni în care să te poți încrede 100%. Esența antreprenoriatului nu e să faci totul singur, ci capacitatea de a mobiliza resurse pe care nu le deții: talentele altor oameni, timpul lor și capitalul lor. Le ceri oamenilor să-și asume riscul împreună cu tine. Iar o astfel de mobilizare e posibilă doar atunci când între voi există o încredere profundă. Fără susținerea unor oameni cu aceleași gânduri, antreprenorul se "consumă" rapid în propria singurătate.

Încrederea ca mod de a economisi o mulțime de bani
În economie există noțiunea de "costuri de tranzacție". Dacă nu ai încredere în nimeni, trebuie să angajezi avocați și să scrii contracte lungi pentru fiecare acțiune. E lung și foarte costisitor. Organizațiile și companiile, în general, există doar pentru că oamenilor li s-a urât să se tocmească tot timpul pe piața liberă și au decis să se unească pentru a lucra împreună. Încrederea e cel mai puternic instrument managerial. Dacă ai încredere în partener, nu ai nevoie de un contract de 50 de pagini. Știi că-și va respecta promisiunea, pentru că prețuiește reputația ta și istoria comună. Încrederea se construiește luni și ani de zile, prin munca în comun și prin respectarea promisiunilor, dar poate fi distrusă într-o singură secundă. În afaceri, încrederea e "unsoarea" care permite lucrurilor să se miște rapid și ieftin.

Învățare prin acțiune: modelul "Student — Mentor — Practician"
Educația modernă trebuie construită pe experiență. Modelul în care profesorul pur și simplu ține o prelegere e mort. Învățarea trebuie să se petreacă într-un "triunghi". Pe o latură — un grup de studenți. Pe alta — un profesor-mentor, care ajută cu teoria și gândirea critică. Pe a treia — un practician real din afaceri sau din sectorul de stat. Doar rezolvând probleme reale pentru companii vii, studenții învață cu adevărat. Asta se numește "învățare experiențială". Teoria e importantă, dar fără aplicare rămâne o greutate moartă. Într-o lume în care IA poate scrie orice referat, valoarea învățării constă exact în practică și în capacitatea de a lucra la proiecte reale, complexe, "murdare".

Rețeta succesului în viață: optimism și flexibilitate
Marele secret al succesului e simplu: nu rata niciodată o ocazie. Trebuie să fii un optimist de bază, pentru care paharul nu e plin pe jumătate, ci pe două treimi. Riscul e parte a jocului. Cel care n-a greșit niciodată n-a încercat niciodată nimic cu adevărat nou. Experiența închiderii unor companii și pierderii unor active te învață mult mai mult decât victoriile facile. E important să faci ceea ce-ți place. În orice muncă, chiar și în cea mai bună, există obligații plictisitoare și neplăcute (de exemplu, pentru un profesor, asta e corectarea a sute de lucrări de examen). Dar dacă direcția generală îți aduce bucurie, vei face munca mai bine decât ceilalți. După 40 de ani e deja greu să-ți corectezi defectele, așa că trebuie pur și simplu să le cunoști și să le compensezi prin echipă. Sensul vieții la 72 de ani e să rămâi parte din comunitate. Nu poți fi un pustnic. Doar interacțiunea socială, posibilitatea de a-i ajuta pe alții și de a fi tu însuți util societății îți dau forța să te trezești dimineața și să privești viitorul cu optimism.

De ce Europa se blochează, iar Asia merge înainte
Sistemul european de democrație socială a atins limita sa. Oamenii s-au obișnuit cu o "plasă de siguranță" puternică: ajutoare de șomaj, medicină și educație gratuite. E minunat, dar asta cere bani enormi, care pot fi obținuți doar prin creștere economică. Iar în Europa, creșterea e aproape inexistentă. A doua problemă e demografia: se nasc puțini copii, și societatea nu poate absorbi la nesfârșit migranți fără conflicte. Europa trebuie să învețe din nou să crească, să introducă inovații și să fie productivă. În timp ce producătorii auto europeni se țin de motoarele cu combustie internă, China a făcut un salt gigantic în mașinile electrice. Dacă Europa nu va începe să-și asume riscuri și să se reînnoiască la fel de rapid ca Asia, se va transforma definitiv într-un muzeu în aer liber.