Cât costă pregătirea pentru examenele de evaluare?

Scriam recent: dacă scoatem din sistemul de educație banii părinților care intră în sistem direct – ”la negru” – sistemul se prăbușește.

Mecanismul e construit nu de ieri de azi: e un mecanism complex, construit în timp și care vine să ”repare” dezastrul din educație - care are o cauză principală și este de natură politică. Elita noastră politică a falimentat cea mai importantă structură socială și economică a țării: educația.

Citesc în presă: Aproape 15.000 de elevi au dispărut de pe listele de la Evaluarea Națională 2026. Generația care a trecut prin pandemie și 9 miniștri în 9 ani.

Să ai un ministru la fiecare an cu propria lui ”reformă” e mult prea mult. Educația e ceva profund conservator: în sensul că nu-i plac schimbările – ele se fac rar și consistent. A face ”reforme anual” presupune un dezastru garantat.

Cât costă examenele de evaluare? căci asta era întrebarea.

Azi copilul merge la examen – e din această serie. Cunosc prea bine această generație căci o urmăresc zi de zi, ceas de ceas – am tone de notițe, discuții, interviuri, materiale de analiză. Am devenit ”expert” fără voia mea.

Ca părinte pot face ușor o analiză financiară a situației. Aici o să vorbesc strict de ”clasa de mijloc” clasa cea mai vocală social – cea care este dispusă să plătească un preț imens pentru educație.

De ce? Pentru că așa luptă ea pentru prestigiul social - ”meteahna” vechiului regim care garanta prin educație ascensorul social cel mai sigur. Clasa noastră de mijloc vine din această idee. Doar că neavând sistem funcțional scoate banul să-l repare: ”gratuitul universal contractual” e ceva urât mirositor pentru ea în noua lume.

De ce scoate banul disperată? Pentru că are o frică teribilă de sărăcie. Nu există o teamă mai mare pentru ea decât teama de sărăcie. Nu boala sau moartea o sperie: ci sărăcia. Iar pentru asta ea este dispusă să plătească orice preț. Și îl plătește.

Cum școala se pare că nu mai poate asigura cunoștințele minimale și autonome – și aici nu vreau să arunc vina doar pe profesori sau părinți, căci și ei sunt victime ale unor cauze politice - atunci prețul e unul destul de ușor de calculat.

Pregătirea durează cam trei ani (unii fac și cinci ani), la două materii – matematică și română. La un calcul meschin pe media prețurilor de piață asta înseamnă în jur de 7000 Euro. Prețurile pot varia dar nu scapi fără 2000 Euro pe an. Vorbesc strict de matematică și română. Iar prin acest malaxor de formatare trec toți copiii clasei de mijloc – TOȚI. Probabil sunt excepții.

Ce se întâmplă cu cei care nu-și permit? Îmi este greu să îmi imaginez. Ce se întâmplă cu părinții care au trei copii? Nu prea am mai văzut așa ceva de mult timp. La aceste prețuri îți permiți maxim doi copii. Prețurile devin insuportabile. Copilul devine un lux: treci pe căței de companie că e mai fără stres și ceva mai ieftin.

Și de aici este un pas spre ceea ce se numește pregătirea pentru piață nu pentru viață: căci copilul devine ”o investiție”. Toți părinții azi se tem de ”riscurile investiționale”: ce notă va lua ca să fie plasat pe traiectoria ”liceului bun”. E o adevărată nebunie. Și toți suntem prinși în această luptă socială a unei societăți pe acre am produs-o. Atât am putut și noi.

Ce efecte au toate acestea? Teribile. E o luptă între părinți, profesori și copii.  E o luptă crâncenă pentru o ierarhie care nu are de a face cu ceea ce numim noi competență, creativitate, gândire critică ci cu un imens mecanism care produce o concurență cinică deloc echilibrată, echitabilă și egală. Și care mai produce multă ierarhie falsă, inechitate și nedreptate.

Repet ce tot spun: niciodată școlile noastre din urbanul mare și mijlociu nu au fost mai ghetoizate și construite pe caste sociale precum în Evul Mediu – precum le avem azi. Iar asta înseamnă că școala noastră este profund antidemocrată și antisocială. Oare ce tip de societate va ieși de aici? Nu e greu de ghicit.

Dar sper mult ca ai noștri copii să fie ceva mai înțelepți decât noi, părinții lor.

În esență aceste examene nu sunt despre educație și cunoaștere ci despre o societate croită strâmb care privilegiază doar pe unii care au acces la resurse deja, nedreptățește pe mulți alții și care pe termen lung produce false ierarhii, inechitate, inegalitate socială și multă frustrare.

Și repet: cea mai mică vină o au copiii – par a fi chiar o generație bună, ceva mai așezată, ceva mai sensibilă și mai onestă față de goana și frica părinților. Am încredere în ei - sper să nu repete și reproducă prostiile părinților. Și mai avem noroc de unii profesori devotați - tot respectul.

Îl scol dimineață pe Sașa: hai, că azi începe. Sașa se scoală adormit: am visat că deja l-am dat. Atunci e perfect, zic eu râzând, mai ai doar de semnat actele.

Fără stres copii – e doar un banal de examen.

Și-a lua și cartea cu el – să prindă curaj. Era  Fight Club...

PS: Ca om care nu a dat un leu sau o copeică pentru educație - ci doar am primit (diverse burse sociale) - acest sistem mi se par de o violență crâncenă.