Sculptura dintre generații

Muzeul Satului Bănățean Timișoara, în colaborare cu Centrul de Voluntariat Reșița și cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, au organizat prima ediție a Taberei de Sculptură, un proiect cultural care reunește nouă sculptori consacrați.

La ediția din acest an a Taberei de Sculptură participă artiștii Napoleon Tiron, Dumitru Șerban, Marian Zidaru, Aurel Vlad, Victoria Zidaru, Vlad Olariu, Miki Velciov, Cătălin Bădărău și Dan Vezentan.

Curatorii proiectului sunt Dan Popescu și Adrian Florin Pop, iar echipa de asistenți este formată din studenți și absolvenți ai secțiilor de sculptură de la diferite universități din țară: Marius Vlad Bîrnoagă, Cristorian Denis, George Cîrstoiu, Ionuț Sergiu Cîmpanu și Andrei Pituț.

Producător cultural: Dorinel Hotnogu

Cum am ajuns la Tabăra de sculptură

Când Dorinel Hotnogu - producătorul cultural al evenimentului - m-a invitat să vin la Tabără de sculptură de la  Muzeul Satului Bănățean Timișoara am rămas puțin în cumpănă. Nu e domeniul meu de interes, am gândit eu. Dar privind mai atent tema și oamenii invitați mi-am zis: de ce nu. Pentru documentare și crearea unor disecții e ceva atractiv. Sunt foarte curios de felul meu și îmi place să învăț mereu lucruri noi.

Primul lucru care mi-a sărit în ochi: existența mai multor generații de sculptori. De la veteranul Napoleon Tiron, trecând prin Aurel Vlad și Dumitru Șerban și ajungând la mai tinerii Vlad Olariu, Miki Velciov, Cătălin Bădărău și Dan Vezentan. Toți nume cunoscute – unii deja clasicizați. Această relație generațională mă interesa.

Mă interesa mult istoria deosebită a lui Napoleon Tiron despre care știam multe dar nu-l cunoscusem. În mediul sculptorilor – o legendă vie ținând cont că are 91 de ani. Voiam să-l cunosc.

Mă mai interesa cuplul Marian și Victoria Zidaru care sunt unici prin istoria lor complicată și a felului cum combină religia, discursul religios cu cel artistic. Nu i-am cunoscut ci doar știam despre aventurile lor religioase, mistice și, firește, artistice. Mi se pare că ei reprezintă un fenomen unic la noi.

Și nu în ultimul rând – sculptura. Un gen artistic de care nu am fost apropiat dar despre care se spune că ar fi înrudită cu filosofia de la care mă revendic. Plus: munca din jurul actului artistic. Eu cred că la bază creației este muncă. Iar la sculptori asta se vede tare bine.

Acestea au fost motivele centrale care m-au convins. Și cum sunt o fire curioasă – am pornit la drum.

Nu am greșit: a fost o experiență unică. Ah și să nu uit: curatorul Dan Popescu îmi este un amic vechi cu care discutăm des despre ale artei. El e tot la prima aventură cu sculptorii: a jucat și asta un rol, indiscutabil.

 Napo - noul meu prieten a făcut 91 dar are energie de adolescent

Am coborât din avion în ținută de plaja - la București era cald. La Timișoara era o primăvară rece. Ploua. Am început să tremur. M-au recuperat și am ajuns la Muzeul satului.

La intrare, în curte era un domn - un bunic cu imagine de ștrumf tare simpatic. A rupt o floare și mi-a dat-o zicând: te așteptam, acum citesc ultima ta carte. Știa cam multe despre mine.

Recunosc că habar nu aveam cine-i. Dorinel îmi șoptește că e faimosul sculptor Napoleon Tiron, numit de amici Napo.

Mă îmbrățișează, mă ia de mână și începem să povestim de parcă ne știm de o viață.

A trecut de 90. E din generația părinților mei și e născut la doi pași de mine - Oasele, Galați.

- Stefan e fiul său nepotul? E fiul. Ah, suntem prieteni vechi dar niciodată nu am vorbit de părinți. Acum îmi dau seama de ignoranța mea.

Am petrecut alături de el mai bine de 10 ore în prima zi. Nu a stat o clipă, mereu a mers, făcut, intervenit la cei care-i execută o lucrare mare și povestește continuu ceva. E adevărat că și eu l-am tot tras de limbă cu multe întrebări.

Nu dă interviuri, nu vrea să apară pe sticlă.

- De 50 de ani fac zi de zi gimnastica, stai să-ți arăt. Și începe cu diverse mișcări explicând funcțiile lor.

Eu glumesc: asta e yoga Tiron.

Viața lui e fascinantă - cu aventuri complicate. Exmatriculat, munci diverse, nu a putut face studii decât târziu, o întâlnire importantă care-i schimbă viața și o lungă carieră de sculptor.

Ce te minunează la el: o curiozitate de copil, mereu pus pe muncă și are planuri pe câteva sute de ani. Greu fac față la ritmul acestui bătrân cu o energie de adolescent.

-Știi, mă las de sculptură și mă apuc de pictură, îmi spune el conspirativ. Râd: practic sunteți o tânără speranță a picturii românești care curând va debuta în pictură - Gorzo și Comănescu să elibereze galeriile. Zâmbește și el. Dar apreciez mult spiritul lui viu și curios care are noi și noi proiecții spre viitor.

Îmi amintește mult de părinții mei și asta mă face melancolic. Dar energia lui îmi dă aripi.

Prietenul meu nou și tânăr de 91 de ani - amândoi din februarie de pe maluri diferite ale Prutului la o distanță semnificativă. Dar foarte aproape în spirit.

Ne-am împrietenit repede. Peste o zi avea s-mi acorde un interviu. Toți au rămas surprinși căci nimănui nu a mai dat de multă vreme. Revenim.

Tabăra și colegii

Sunt alți cam 12 sculptori aici. Când am comandat de mâncare au venit diverse zămuri și borșuri. Nici o zupa. Da toți sunt moldoveni aici? râd eu. E și un oltean... ah şi Maramureș. Restul cam moldoveni. Totul e sub control în Banat - pentru că sunt gazde minunate: ne suporta bine. Dar și noi promitem să mâncăm tot din farfurie.

La ediția din acest an a Taberei de Sculptură participă artiștii Napoleon Tiron, Dumitru Șerban, Marian Zidaru, Aurel Vlad, Victoria Zidaru, Vlad Olariu, Miki Velciov, Cătălin Bădărău și Dan Vezentan. Încep să-i cunosc pe rând - Napo mă duce și îi prezintă pe unii.

Despre Dorinel Hotnogu – cel care a gândit totul și a făcut să deruleze evenimentul – numai lucruri de laudă. Toți au avut tot ce și-au dorit. El se trage de pe la Bârlad – Galați dar așezat de mult în Reșița.  Omul de încredere din Banat și cel care a reanimat cultural Reșița.

Pe curatorul și gateristul Dan Popescu (n. 1974, București) - Galeria H'Art- îl știe tot Bucureștiul și oamenii de artă: nu are nevoie de prezentare.  O minte sclipitoare, vorbește cu ușurință pe domenii foarte diverse, îi place să incite și e genul cu care ai ce povesti mereu. Recent am făcut un interviu cu el.

A fost însoțit de un ajutor Adrian Florin Pop (n. 1978) -   artist și acum co-curator. E din Timișoara și omul care a făcut mult ca totul să funcționeze. Foarte calm și când se înfuria – nu te lasă la greu. Pentru că în genul acesta de muncă sculptorii mereu au nevoie de ceva iar cineva trebuie să rezolve. Pentru asta e un co-curator. Glumesc: dar așa se mai întâmplă.

M-am împrietenit  repede și cu Aurel Vlad (n. 1954)  născut în satul vecin, lângă Napo, pe lângă Galați și care a devenit cumva urmașul lui Napo la Universitate. A intrat la facultate târziu, la 26 de ani, având deja două expoziții personale. A studiat cu Geta Caragiu.  Are o mulțime de povești și mai remintește lui Napo ce să mai povestească. Aici reface iconografia bizantină în lemn. Un om cu o sensibilitate și bunătate pe care le simți nu doar pe chip ci și sculptate în lemn. Am aflat că suntem vecini și în București. M-a făcut curios – așa că îl voi vizita neapărat în atelierul de la București.

 Dumitru Șerban este un alt veteran (n. 1948) Gura Ialomiței, Județul Ialomița și stabilit de mulți ani aici în regiune -  prof.univ.dr. la Universitatea de Arte Timișoara și președinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România – Filiala Arad. E cunoscut nu doar ca un sculptor important ci și profesor care a făcut multe pentru artele de aici.  Cioplitor experimentat în piatră şi lemn, este un sculptor mai degrabă abstract, cu vocaţie pentru monumental iar izvoarele sale provin din tradiție trecute prin modernitate. E un sculptor care gândește sculptura în ruralul arhaic aduse în urbanul modern.

Prezența cuplului Marian și Victoria Zidaru m-a făcut curios: cred că ei fac parte dintr-un fenomen unic la noi care vine pe o linie religioasă combinată cu o mitologie rurală pusă într-un context mistic și apocaliptic dar toate acestea exprimate prin artă. Să nu uităm că aventura lor riscantă începe în epoca comunistă, trece prin tranziție iar acești artiști au riscat multe fiind autentici și consecvenți în proiectul lor religios-artistic. Am mers chiar să văd biserica pictată după un proiect al lor. Voi publica și un pod cast cu ei: mă interesează fenomenul acesta.

Pe Cătălin Bădărău (n. 1981 – Adjud) l-am găsit muncind tăcut: sculptând cu o ”drujbă” în mână un buștean imens care trebuia să se transforme într-o draperie/ștergar înfășurat sau agățat pe un suport de metal. El vine pe linia Tiron - Vlad la catedra de la sculptură la București. Nu am înțeles demersul până nu am discutat și văzut finalul: Bădărău știe incredibil de bine să explice procesele oferind o capacitate de înțelegere și explicare de mare finețe. Privind în spate m-a impresionat mult munca lui. E o descoperire tare plăcută mai ales că el ne arată tare bine ce procese au loc în sculptura modernă.

Vlad Olariu (n. 1983) a absolvent  Artă şi Design la Cluj. Unele lucrări de ale lui le văzusem deja. Este unul dintre cei mai activi şi apreciați  sculptori din Cluj. Lucrează cu multă detașare, ironie și umor pe alt tip de materii. Acum făcea o lucrare despre ”țăranul care pleacă în cosmos”. Bănuiesc ca să are cosmosul. Mi-a amintit simultan și de Aurel David cu mozaicul său – Plugarul cosmosului dar și de Ilia Kabakov - are o lucrare care trimite la acest salt. Olariu păstrează ceva din ironia lui Kabakov dar are un umor mai jucăuș.

 Miki Velciov (n. 1968) e un bulgar din Banat care a studiat pictura la Facultatea de Arte și Design din Timișoara. Mi-a povestit istoria bulgarilor bănățeni – puțini la număr dar hotărâți. Au ajuns aici ca un fel de sectă Pavlicianismul ( o sectă creștină dualistă, influențată puternic de maniheism, care face o distincție între Dumnezeul creator al cerului și al pământului și Dumnezeul creator al sufletelor, singurul care merită să fie adorat) goniți la margine de imperiu și cum totul era ocupat în Banat au primit o mlaștină. De unde, am glumit eu, și pasiunea lui pentru land art – el lucrând cu peisaje și intervenții pe spații mari. A făcut recent o lucrare impresionantă la Iași, în spatele Palatului de cultură.

Dan Vezentan (n. 1978, Seini) îmi era cunoscut prin lucrările lui spectaculoase cu un puternic conținut social – pe gustul meu – Culegătorii. Chiar am urmărit atent acele lucrări și procesul din jurul lor. M-am bucurat foarte mult să-l cunosc pentru că demersurile lui artistice sunt mai pe înțelesul meu, mai aproape de frământările mele. Aici făcea o lucrare din serie adaptată esteticii caselor germane bănățene. O lucrare foarte complexă. E sculptorul care lucrează și cu toate tehnologiile posibile.

 Aș aminti echipa de asistenți  formată din studenți și absolvenți ai secțiilor de sculptură de la diferite universități din țară: Marius Vlad Bîrnoagă, Cristorian Denis, George Cîrstoiu, Ionuț Sergiu Cîmpanu și Andrei Pituț. Ei au muncit non stop – au fost nopți albe pentru unii ca să reușească să termine lucrările. Chiar m-au impresionat și au spart toate stereotipiile legate de ”tânăra generație” care... Excepționali în tot ce au făcut și tare multă muncă.

Dintre evenimente aș mai aminti: Tur ghidat al taberei de sculptură monumentală, coordonator Florin Adrian Pop; Atelier cu meșteri populari - punte între tradițional și contemporan (olărit);  „Cum citești o sculptură?” – introducere în limbajul vizual, coordonator Vlad Bârnoagă;  „De la mit la formă”, coordonator Denis Cristorian; Dezbatere -„Mit, simbol, arhetip în sculptura contemporană”, coordonator Mihai Toth. La ultima am participat: s-a discutat tare mult.

Și la final: un Finisaj – unde lumea a venit să vadă lucrările. Pe final aproape era totul gata căci timpul scurt nu a permis amplasarea lor. Acest proces va urma. Acum doar au fost prezentate lucrările.

Prima ediție a Taberei de Sculptură a fost organizată de către Muzeul Satului Bănățean Timișoara, în colaborare cu Centrul de Voluntariat Reșița și cu sprijinul Consiliului Județean Timiș.

 La finalul taberei, cele nouă sculpturi realizate de artiștii invitați vor rămâne în patrimoniul muzeului, contribuind la dezvoltarea unei colecții permanente de sculptură contemporană și îmbogățind experiența culturală oferită vizitatorilor.

 Foto - video: Muzeul Satului Bănățean Timișoara

PS: vreau să mulțumesc organizatorilor și gazdelor în mod special pentru organizarea impecabilă a unui astfel de eveniment. Și în mod special lui Grațian Gâldău - omul care m-a/ne-a ajutat să filmăm tot ce avem și tot ce va apărea.