Ce vor oierii şi cât de legitime sunt cerințele lor?

Am urmărit cu un ochi protestele oierilor fiind pe coclauri prin munți: nu e domeniul meu de interes însă m-a mirat două lucruri. M-a mirat hotărârea cu care au venit oierii să protesteze având o doză de disperare în discurs. Şi doi: m-a mirat să văd multă ură şi violență îndreptată împotriva lor venind dinspre zona "ceva mai educată" unde ne sunt prezentați aproape ca niște "barbari" sau ca o sursă de corupție, exploatare şi profitori al subvențiilor. Nu mai vorbesc de reproșuri că brânza e scumpă, că îşi exploatează copiii, că nu țin câinii când trec hipsterii cu bicicleta pe munte etc. Unii încercară că-i împingă spre "suveranişti în ie", "antivacinişti".

Bun, oierii noștri nu sunt niște finuți căci au o viață deloc ușoară, şi cu siguranță multe din reproșurile aduse sunt adevărate. M-a mirat să văd profesori care ieri erau şi ei la proteste şi cereau pe bună dreptate solidaritate (am fost mereu alături de ei) le reproșau corupția şi că nu taie factură la servicii. Amintesc doar că banii care se învârt la negru în sistemul de educație sunt cel puțin dublu decât cei din sistemul negru din oierit. La acest capitol avem o problemă sistemică în mai toate domeniile. Breasla lor nu e mai brează decât altele: nu că ar fi scuzabil.

Am citit două zile mai tot ce se puteam citi, am discutat cu câțiva oameni care se pricep şi am tras câteva concluzii. Chiar eram curios să înțeleg ce vor. O sinteză scurtă adunată din ce am citit şi priceput.

Ce s-a întâmplat și ce vor oierii

Ieri s-au adunat mii de crescători de oi din toată țara — organizatorii vorbesc de 5.000-6.500 de participanți — la protestul organizat de asociațiile „Corbu" Vaslui și Voiniceni, susținute de Federația Romovis. Au fost tensiuni, îmbrânceli și gaze lacrimogene la Piața Presei, unde e sediul ANSVSA, apoi protestul s-a mutat la Guvern, unde o parte din manifestanți au blocat traficul în Piața Victoriei — deși liderii oierilor s-au delimitat de aceștia. (AgroInfo)

Revendicările principale, ce vor oierii: deblocarea exporturilor, compensarea pierderilor economice, plata urgentă a despăgubirilor pentru pesta micilor rumegătoare, demiterea președintelui ANSVSA, vaccinarea antrax pe cheltuiala statului, despăgubiri pentru atacurile faunei sălbatice și măsuri de competitivitate. Plus o cerere procedurală: „Nu vom pleca de acolo până când o delegație a oierilor nu va fi primită direct de premier". (sursa Monitorul de BotoșaniMonitorul de Botoșani)

Contextul crizei

Povestea e mai veche decât pare şi nu e chiar de ieri. Criza a început în 2024, în Tulcea, când au fost confirmate peste 60 de focare de pestă a micilor rumegătoare; exporturile către UE au fost interzise, cele către țări terțe au continuat cu intermitențe, s-au reluat pe piețele arabe iar apoi, pe 8 iunie 2026, un nou focar în Mureș a schimbat totul. Pe 18 iunie, Comisia Europeană a extins interdicția de export către țările terțe până la 31 decembrie 2026.

Miza economică e uriașă: exporturile extra-UE au generat peste 210 milioane de euro în primele zece luni ale anului trecut, iar în primele patru luni din 2026 deja 120 de milioane, cu estimări de creștere de 40%. În doi ani, România a trecut de la cel mai mare exportator de ovine din UE la interdicție totală. (sursa Digi24).

Cât de legitime sânt cerințele lor?

Răspunsul cinstit din ce am înțeles eu nefiind specialist în domeniu: da, cred că în mare parte au dreptate să ceară ceea ce cer. Dar mai cred că e nevoie de o distribuție a vinei şi responsabilității mai complicată decât o spun pancartele.

Un protestatar explică: ”Sunt foarte multe nemulțumiri. Situația este gravă când vine să îți omoare animalele, este foarte gravă. Avem enorm de multe pierderi. Dacă ne omoară animalele, ce am făcut? Dumneavoastră aveți un serviciu, dar la noi acesta este serviciul. Numai promisiuni, fapte zero. Sunt cei mai mari mincinoși și tâlhari cei care au ajuns la conducerea țării. Vom continua. Suntem dispuși să blocăm autostrada luna viitoare, sunt posibilități”. (sursa Gândul)

Ce e solid şi legitim în ceea ce cer. Pierderile sânt reale și catastrofale: peste 100.000 de familii riscă să devină cazuri sociale, spune președinta asociației „Țara Loviștei", iar fermierii au rămas prizonierii unei piețe interne suprasaturate, unde consumul de carne de oaie e minim. Despăgubirile promise nu au fost plătite. Iar argumentul disproporționalității are susținători serioși: chiar șeful ANSVSA a numit decizia Comisiei „disproporționată", un singur focar nou declanșând o interdicție totală, fără regionalizare iar Comisia a evitat să răspundă direct de ce nu a permis zonarea în județele libere de boală. (sursă Monitorul de Botoșani)

Unde tabloul se complică şi trebuie ceva mai multe nuanțe. Comisia nu a acționat din capriciu: autoritățile europene au ajuns la concluzia că virusul circulă nedetectat în țară, iar sistemul de trasabilitate nu funcționează. Datele sânt spectaculoase: screening-ul a arătat 41 de județe cu animale cu anticorpi — adică pesta a trecut prin șeptelul național, o situație fără precedent pentru Europa. Iar pachetul de măsuri pe care Comisia îl aștepta de un an de la România abia acum a fost pus pe masă. Deci blocada e și consecința unui eșec instituțional românesc: trasabilitate, insecuritate, reacție întârziată, nu doar a birocrației bruxelleze. Cererea de demitere a șefului ANSVSA are, din acest unghi, o logică: cineva a gestionat prost doi ani de criză. Dar demiterea în sine nu rezolvă nimic dacă sistemul veterinar rămâne ce e. (sursa Digi24)

Ce se mișcă cât de cât. ANSVSA a anunțat că România ar putea primi gratuit 1,2 milioane de doze de vaccin de la Comisie, Bruxelles-ul analizează compensații financiare pentru crescători, iar Tánczos Barna a cerut ridicarea graduală a restricțiilor și o tranziție spre piețele din Orientul Mijlociu. (sursa Monitorul de Botoșani)

Sinteza, dacă ar fi să fac una simplă: e un protest legitim al unor oameni striviți între două eșecuri: un stat care n-a construit sistemul sanitar-veterinar cerut de un deceniu și o Comisie care a ales sancțiunea colectivă în locul regionalizării. Oierii plătesc factura ambelor. E, în fond, o variantă pastorală a tezei mele mai vechi: alții au construit instituții, noi le-am lăsat să se degradeze — și când instituția (ANSVSA, trasabilitatea) nu mai e credibilă, piața externă se închide indiferent câte oi sănătoase ai. Iar Spania şi Franța abia așteaptă să preia locul gol lăsat de oierii români.

Ce va urma?

În primul rând mi se pare extraordinar că se protestează şi că se sparge monopolul asupra protestelor care devenise de ceva vreme apanajul unei categorii sociale care protestau pentru "valori": jos corupția, toţi pentru justiție, vrem o țară ca afară etc. Ei par foarte hotărâți şi punctuali în cerințele lor. Iar felul cum au făcut-o au atras atenția. Ceva mai mult decât protestele din educație şi sănătate care par a fi pierdute, din păcate. Ei au șansa să îşi impună punctul de vedere. Ar fi un precedent şi o palmă dată altor categorii sociale care nu au reușit. Şi un precedent că se poate. Ar fi o greșeală să credem că vinovat este doar actualul guvern demis - povestea are rădăcini mult mai adânci iar instituțiile statului sunt parte a acestor probleme.