”Clujul nu este scena Untold. Untold este un eveniment care se desfășoară la Cluj.”

De Cristian Ivaneș – jurnalist, profesor, istoric (sursa)

Un comentariu un pic lunguț, dar, sper eu, edificator.

Untold este, fără îndoială, unul dintre cele mai spectaculoase festivaluri organizate în România. Este un succes comercial incontestabil, a adus Clujului vizibilitate internațională, atrage turiști, umple hoteluri, restaurante, baruri și taxiuri și produce bani.

Toate acestea sunt adevărate. Le știu și eu. Dar din faptul că un eveniment privat produce bani nu rezultă câtuși de puțin că orașul trebuie să-i predea și cheia de la casă.

Aici începe, de fapt, discuția. Nu despre dacă ne plac festivalurile. Nu despre dacă ne plac tinerii. Nu despre muzica electronică și nici despre eternul reproș adresat oricui îndrăznește să ridice o sprânceană în luna august: că este „babalâc”, hater, retrograd și dușman al dezvoltării Clujului.

Întrebarea este mult mai simplă și, în același timp, mult mai serioasă: cât dintr-un oraș poate fi cedat unui eveniment privat, pentru cât timp și cu ce drept asupra vieții celorlalți oameni care locuiesc acolo?

Pentru că Untold nu are loc undeva la marginea Clujului, într-o zonă industrială, pe un câmp sau într-un complex special construit pentru asemenea evenimente. Are loc pe Cluj Arena și în zona Parcului Central „Simion Bărnuțiu”, adică în plin centrul unui oraș locuit.

Iar programul nu se încheie la miezul nopții. În anumite seri, muzica continuă până la 7 sau chiar după 7 dimineața.

Șapte dimineața. Nu într-un câmp. Nu într-un parc industrial. Nu într-un centru expozițional izolat. În centrul unui oraș.

Și aici apare invariabil argumentul: „Sunt doar patru zile. Așa sunt toate marile festivaluri din lume”.

Ei bine, nu. Nu sunt. Cum fac alții.

Să luăm câteva orașe despre care cu greu am putea spune că nu știu să organizeze festivaluri și divertisment.

La Chicago, în Statele Unite, Lollapalooza este un festival gigantic, desfășurat timp de patru zile în Grant Park, chiar în centrul orașului, sub ferestrele zgârie-norilor. Programul se încheie însă la ora 22.00.

Și Chicago nu a murit. Lollapalooza nu a dispărut. Tinerii americani au supraviețuit. Nu s-au refugiat în munți și nici nu au emigrat în Europa.

Doar că, la ora 22.00, un oraș de milioane de locuitori își amintește că mai există și alți oameni care nu sunt la festival. De fapt, majoritatea covârșitoare.

La Miami, Ultra Music Festival se desfășoară în Bayfront Park, în Downtown Miami, printre hoteluri, apartamente și zgârie-nori. Vorbim despre un oraș adevărat, dens, locuit. Programul poate merge până la miezul nopții vineri și sâmbătă, iar duminică se termină mai devreme.

Miami. Nu Mănăstirea Putna. Deci se poate.

Tomorrowland, în Belgia, probabil unul dintre cele mai cunoscute festivaluri de muzică electronică din lume, se desfășoară la Boom, într-un amplasament incomparabil mai puțin dens decât centrul Clujului. Chiar și acolo, petrecerea principală se termină în jurul orei 1 noaptea, iar duminică la miezul nopții.

Clujul mai are, după aceea, încă multe ore de program.

Rock in Rio Lisboa, în Portugalia, se desfășoară într-un spațiu imens destinat evenimentelor, nu în inima unui parc istoric înconjurat de locuințe.

Există, desigur, și festivaluri care merg până dimineața. Și tocmai ele demonstrează cât de neobișnuit este modelul clujean.

Sónar, la Barcelona, poate continua oficial până în jurul orei 7 dimineața. Dar programul nocturn are loc în Fira Gran Via, un complex expozițional gigantic din L'Hospitalet de Llobregat, proiectat tocmai pentru asemenea evenimente.

Vrei muzică până la 7 dimineața? Excelent. O pui într-un loc în care poți face asta.

EXIT Festival, la Novi Sad, în Serbia, are program până dimineața. Dar se desfășoară în Cetatea Petrovaradin, o fortificație monumentală, separată fizic și topografic de țesutul urban compact.

Sziget, la Budapesta, poate avea și el o viață nocturnă foarte lungă. Dar chiar numele spune unde se află: pe o insulă, Hajógyári-sziget. Și chiar acolo există măsuri de limitare a presiunii sonore și reguli pentru frecvențele joase pe timpul nopții, tocmai pentru reducerea poluării fonice.

Primavera Sound, la Barcelona, poate ajunge până dimineața, dar are loc în Parc del Fòrum, un vast amplasament pentru evenimente, la marginea litoralului urban, nu într-un parc istoric din centrul compact al orașului.

Modelul este, așadar, destul de clar. Marile orașe au găsit, în esență, două soluții.

Vrei festival în centrul orașului, într-o zonă dens locuită? Se poate. Dar îl termini la o oră rezonabilă.

Vrei muzică până la 6, 7 sau 8 dimineața? Se poate și asta. Dar separi evenimentul de țesutul rezidențial: insulă, cetate, complex expozițional, platformă special destinată evenimentelor.

Clujul pare să fi descoperit o a treia soluție: îl punem și în centru și îl ținem și până dimineața.

Adică luăm dezavantajele ambelor modele și le combinăm.

Dar banii? Aici vine argumentul suprem: banii. „Știți câți bani aduce Untold Clujului?”

Da. Și tocmai aici lucrurile devin interesante, pentru că există cercetări realizate chiar de economiști ai Universității Babeș-Bolyai, de la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor – FSEGA.

Iar imaginea rezultată este ceva mai nuanțată decât triumfalismul pe care îl auzim în fiecare august.

Profesorul Ovidiu Moisescu, de la FSEGA, a realizat cercetări independente privind cheltuielile participanților la festival. Pentru ediția din 2017, de exemplu, organizatorii comunicau aproximativ 100 de euro cheltuiți zilnic de fiecare participant venit din afara Clujului. Cercetarea independentă ajungea la o medie ponderată de aproximativ 70 de euro.

În 2019, diferența apărea din nou. Organizatorii vorbeau despre aproximativ 150 de euro cheltuiți de participant pe zi; cercetarea independentă indica o valoare de aproximativ 120 de euro.

În privința infuziei de capital, organizatorii estimau circa 45 de milioane de euro. Studiul independent o plasa în jurul a 35–36 de milioane.

Diferența nu este neglijabilă.

Profesorul Moisescu avertiza, de altfel, că în absența unei metodologii transparente cifrele vehiculate trebuie privite cu prudență.

Pentru 2022, dacă s-ar fi păstrat o abatere asemănătoare celei observate în 2019, rezultatul ar fi fost undeva în jurul a 49 de milioane de euro, nu 60 de milioane. Este, desigur, o extrapolare, nu o măsurătoare directă. Dar problema metodologică rămâne.

Mai important este însă altceva. Infuzia brută de bani nu este același lucru cu beneficiul net al orașului.

Dacă un turist cheltuie 100 de euro la hotel, restaurant și taxi, avem 100 de euro introduși în economia locală. Foarte bine.

Dar asta nu înseamnă că Primăria Cluj-Napoca tocmai a câștigat 100 de euro și nici că bunăstarea netă a comunității a crescut automat cu aceeași sumă.

O analiză economică serioasă trebuie să ia în calcul și costurile: infrastructură, curățenie, ordine publică, ore suplimentare, transport, restricții, utilizarea domeniului public, eventuale degradări, costuri de oportunitate și, mai ales, externalitățile suportate de populație.

Cifra de afaceri produsă în jurul festivalului nu este identică cu beneficiul net al orașului.

Ce spun specialiștii? Cercetările FSEGA devin și mai interesante atunci când analizăm percepția locuitorilor.

Într-un studiu publicat în 2022, Ovidiu Moisescu a analizat atitudinile clujenilor față de Untold. Rezultatul general era, trebuie spus foarte clar, mai degrabă favorabil festivalului. Peste jumătate dintre respondenți considerau că Untold ar trebui să continue la Cluj.

Numai că metodologia contează. Chestionarele au fost distribuite online, participarea a fost voluntară, iar eșantionarea neprobabilistică. Inițial au răspuns 756 de persoane. Dintre acestea, numai 17 aveau peste 55 de ani, atât de puține încât această categorie a fost eliminată din analiza finală, care a rămas cu 739 de respondenți cu vârste între 18 și 55 de ani.

Așadar, nu vorbim despre un referendum reprezentativ pentru întreaga populație a Clujului.

Și chiar în acest eșantion relativ tânăr apar fisuri serioase în imaginea triumfalistă.

Aproape jumătate dintre respondenții cu vârste între 36 și 55 de ani nu considerau că Untold îmbunătățește în mod real calitatea vieții la Cluj. Iar dintre cei care nu participaseră la festival, numai 52% considerau că acesta ar trebui să continue în oraș.

Poate cel mai interesant rezultat este însă altul.

Cercetarea arată că disconfortul produs vieții cotidiene – restrângerea accesului la spații recreaționale, creșterea prețurilor, zgomotul ambiental și stresul – influențează negativ atitudinea locuitorilor față de festival. Iar această influență negativă poate fi mai puternică decât efectul pozitiv al beneficiilor economice, de imagine sau de identitate comunitară.

Cu alte cuvinte, până și o cercetare care identifică o atitudine generală favorabilă față de Untold ne spune ceva esențial: locuitorii nu pot fi tratați ca decor.

Mai mult, într-un articol academic publicat în 2019 în Worldwide Hospitality and Tourism Themes, Ovidiu Moisescu și colaboratorii săi au analizat explicit efectele negative pe care marile evenimente le pot avea asupra vieții și bunăstării localnicilor: poluare fonică, trafic, probleme de parcare, deșeuri, deteriorarea mediului, presiune asupra serviciilor și infrastructurii locale, creșterea costului vieții.

Să terminăm, așadar, cu falsa alegere: ori ești cu Untold, ori ești împotriva dezvoltării Clujului.

Chiar literatura academică produsă la Cluj spune că există simultan beneficii și costuri. Un oraș matur le măsoară pe amândouă. Un oraș imatur contabilizează numai încasările private și declară restul „negativism”, „babalâcism” sau „hate”.

Și legea? Ajungem inevitabil și aici.

Legea nr. 61/1991 sancționează, în condițiile prevăzute de ea, tulburarea liniștii locatarilor prin zgomote și folosirea aparaturii sau instrumentelor muzicale la intensitate ridicată în anumite intervale orare și în vecinătatea locuințelor.

Există, desigur, formule juridice precise, există autorizări administrative și există circumstanțe concrete care trebuie analizate. Tocmai de aceea nu este rolul unui jurnalist să pronunțe de la microfon sau din paginile unui ziar o hotărâre judecătorească.

Dar existența unei autorizații nu face ca întrebarea să dispară.

Care este temeiul juridic concret și care sunt condițiile tehnice în baza cărora muzica amplificată la asemenea putere poate funcționa până la 7 dimineața în proximitatea locuințelor?

Există și norme sanitare privind protecția populației împotriva zgomotului. În jurul stadionului există, de asemenea, unități medicale, inclusiv un spital de copii.

Normele prevăd limite pentru nivelul de zgomot, inclusiv în perioada de noapte și pentru interiorul locuințelor.

Eu nu cunosc măsurătorile efectuate la ora 3 dimineața în fiecare apartament din jurul festivalului.

Dar tocmai aici este întrebarea: unde sunt măsurătorile? Cine le face? Unde sunt publicate? Care sunt valorile la ora 1, la 2, la 3, la 4, la 5, la 6 și la 7 dimineața? Dacă totul este perfect legal și toate limitele sunt respectate, transparența ar trebui să fie cel mai bun aliat al organizatorilor și al Primăriei.

Mai există și legislația privind protecția mediului, care pune în sarcina autorităților locale obligații referitoare la protejarea mediului și la reglementarea activităților generatoare de disconfort în zonele de locuit.

Și există, bineînțeles, problema Parcului Central.

Trebuie să fim corecți juridic și aici: legislația privind spațiile verzi nu interzice pur și simplu orice eveniment cultural într-un parc. Sunt permise, în anumite condiții, activități și amenajări temporare.

Așadar, nu putem declara că simpla prezență a Untold în parc este ilegală. Putem însă vorbi despre realitatea fizică.

În 2025, Primăria a anunțat restricții legate de montarea, desfășurarea și demontarea infrastructurii festivalului pe o perioadă mult mai lungă decât cele patru zile ale evenimentului. În anumite zone din jurul stadionului și ale Parcului Central, accesul pietonal a fost restricționat timp de mai multe zile.

Așadar, data viitoare când ni se spune „sunt doar patru zile”, răspunsul este simplu:

Festivalul durează patru zile. Impactul asupra spațiului public nu durează patru zile.

Problema nu este Untold. Problema este privilegiul. Problema mea cu Untold nu este existența festivalului. Untold trebuie să continue. Problema este privilegiul.

Ideea că succesul comercial ar crea un soi de jurisdicție proprie, o lege privată.

Cetățeanul care face gălăgie la 3 dimineața poate avea o problemă cu legea. Clubul de la parterul blocului trebuie să respecte norme. Restaurantul trebuie să respecte norme. Șantierul trebuie să respecte norme.

Dar când evenimentul devine suficient de mare, suficient de celebru și suficient de profitabil, începem să auzim că noi, ceilalți, „trebuie să înțelegem”.

Nu. Într-un stat de drept, lucrurile ar trebui să funcționeze exact invers. Cu cât impactul unei activități este mai mare, cu atât obligația de transparență, control și justificare trebuie să fie mai mare.

Untold trebuie să existe în continuare. Trebuie să rămână spectaculos. Poate deveni chiar mai spectaculos. Poate și trebuie să aducă zeci de milioane de euro în economia locală.

Dar nici 36, nici 49, nici 60 de milioane de euro nu cumpără drept de proprietate asupra unui oraș și asupra locuitorilor lui.

Chicago poate organiza Lollapalooza în centrul orașului și îl poate termina la ora 22.00.

Miami poate organiza Ultra în Downtown și poate încheia la miezul nopții.

Tomorrowland poate rămâne Tomorrowland și fără să țină scena principală deschisă până dimineața.

Barcelona, când vrea muzică până la 7 dimineața, folosește Fira Gran Via.

Budapesta, când vrea Sziget, are insula.

Novi Sad, când vrea EXIT până dimineața, are Petrovaradin.

Clujul nu trebuie, așadar, să aleagă între Untold și liniște. Le poate avea pe amândouă.

Trebuie doar să înceapă să se comporte ca un oraș matur, care înțelege că festivalul există în oraș și pentru beneficiul orașului, nu că orașul există pentru festival.

Clujul nu este scena Untold. Untold este un eveniment care se desfășoară la Cluj. Poate părea un simplu joc de cuvinte. Nu este. Este diferența dintre administrație și servitute.

Un oraș european nu se măsoară în decibelii boxelor și nici în comunicate triumfaliste despre milioane de euro. Se măsoară și în capacitatea administrației de a spune că există o regulă comună: pentru turist, pentru locuitor, pentru restaurant, pentru club, pentru festival. Pentru toată lumea.

Iar pentru Untold există, în fond, două variante perfect rezonabile.

Ori se mută într-un loc în care poate continua până la orice oră, fără să transforme viața unui cartier sau a centrului orașului într-un accesoriu al festivalului.

Ori rămâne unde este, dar cu un program nocturn compatibil cu faptul că în jur există un oraș locuit.

Nu discutăm deci despre dispariția Untold. Dimpotrivă. Untold poate și trebuie să existe. Dar trebuie să existe și orașul. Cu parcul lui, cu spitalele lui, cu locuitorii lui, cu nopțile lui și, mai ales, cu aceeași lege pentru toți.