Cum să înțelegem Bucureștiul sau aventurile regizorului Dan Chișu în ”micul Paris”. Cum au ajuns parcările să coste dublu

Regizorul Dan Chișu relatează de la fața locului cu mult umor

Mă duc la spital pentru un consult.

Plec devreme pentru că știu că e greu de găsit loc de parcare pe lângă spital. Nici un loc. Mai dau o tură. Și vad cum o mașina tocmai iese. Mă bucur dar prea repede. De pe partea cealaltă a străzii apare un tip cu o navetă de bere goală si o pune pe locul proaspăt eliberat. Sunt intrigat dar conduc spre “locul meu” pentru că așa credeam eu că e al meu. Ajung și îi fac semn parcagiului de ocazie să-și ia naveta ca să pot intra. Îmi zice: gata șefu`, imediat, 10 lei vă costă. Mă uit mirat la el si la semnul de parcare cu plata prin sms care era chiar în fața lui. Ii zic: păi e oricum cu plată, de ce să-ți mai dau și ție? Sau nu mai plătesc cu sms… nu șefu`, îmi zice, e treaba matale dacă plătești sau nu, dar eu zic să plătești ca e amenda mare… pai atunci de ce să-ti mai dau și ție.. întreb.

Pentru ca eu l-am rezervat pentru tine șefu’…

Am rămas mască. Înțeleg că dacă asta cu locurile libere fără plată cum o făceau până acum, și te  gândeai… da nene, ii dau că nu mai caut altul, dar să-i plătesc lui ca să pot sa plătesc primăriei, mi se pare cam mult.

Mă claxonează unul din spate și mă întreabă urlând.. te bagi sau nu?

Parcagiul sare și el: haide șefu’ ca am client.

Mut mașina ca să văd ce face ăla disperat din urma mea. Și intra pe loc, îi da 10 lei și pleacă spre surprinderea mea fără să mai plătească: așa cum cerea panoul de lângă.

Omul cu naveta, o ia și se muta pe trotuarul de pe partea cealaltă unde surpriză mai avea vreo 3 navete și 4 bidoane de apă din alea mari. Era pregătit omul. Avea afacerea lui.

Cobor din mașină și îl întreb: auzi, dar astea sunt chiar locuri cu plată.. nu poți sa le rezervi tu… du-te unde nu e cu plată și acolo înțeleg să încerci să faci asta.

E ocupate toate locurile alea bune șefu`…vine băieții de dimineață cu dubița plină de navete și sticle goale și ocupa toata strada… io ce să fac atunci.

Atunci apare cineva care se urca într-una din mașinile din fata mașinii mele și pleacă. Prind momentul si o iau la fugă să pot să intru înainte lui, care deja apucase un bidon și se pregătea să sară el primul și să-l plaseze înaintea mea pe locul liber. Am fost rapid și am reușit să intru deși el aruncase bidonul spre locul gol dar care s-a rostogolit de acolo.

Am savurat victoria dar bucuria mi-a fost de scurta durata. Eu eram cu mașină băgată cu botul în locul de parcare dar nu o puteam lasă așa pentru că încurcam circulația iar el stătea cu bidonul în mână așteptând să ies de acolo. De ce sa ies? Ca să pot parca iar pentru locul ăla, doar parcarea cu spatele era posibila. Deci, trebuia sa ies cu spatele să dau în față și să dau din nou cu spatele ca să pot parca corect. Moment în care el și-ar fi marcat victoria cu bidonul pe locul meu de parcare.

Mă uit in dreapta și în stânga si vad deja încă 3 locuri de parcare libere. Aș fi putut sa plec ca să parchez acolo că nu-mi imaginam să poată să pună așa repede naveta și bidonul ramase libere pe trotuar.

Deci el avea cu totul 2 bidoane și o naveta pentru că atât putea el să care singur, nu ca ăia care veneau cu dubița si uneltele de lucru.

Socoteala era simpla. El avea 3 mijloace de rezervare iar locuri libere erau 4. Sigur eram in avantaj.

Puteam să plec de acolo și să parchez în siguranță. Dar orgoliul nu m-a lăsat. Era victoria mea, să plece el. Așa că îi spun: Băi băiete, du-te repede și blochează locurile alea că ai doar doua bidoane și o navetă și lasă-mă pe mine aici.

Și ce credeți ca mi-a zis? Du-te matale. Orgolios si el. Si ne-am contrat amândoi până s-au ocupat și locurile alea libere. Eu sunt încă aici… nu mă las… nici el nu vrea sa se lase…nu ajung eu la doctor, dar nici el nu face nici un ban azi:))

Caut asociat cu dubița că eu am început ca colectez accesoriile pentru o viitoare afacere:)