De ce Nicușor Dan are dreptate să susțină echilibrul politic - adică o guvernare care să includă PSD - de Arthur Suciu

Arthur Suciu este scriitor și cercetător în științele comunicării. Este lector universitar la Universitatea din Suceava. Poate fi citit aici pe substack

De ce Nicușor Dan are dreptate să susțină echilibrul politic (adică o guvernare care să includă PSD)

Dacă-mi amintesc bine, actuala alianță de guvernare s-a născut din dorința de a contracara amenințarea reprezentată de populismul de dreapta, care a luat 32, 45% la parlamentare (AUR+SOS+POT). Deci nu era o alianță doctrinară de dreapta sau de stânga, ci o alianță, cum ar veni, de salvare a democrației (deși, am mai scris despre asta, democrația a fost salvată printr-un act controversat, susceptibil de a pune sub semnul întrebării tocmai democrația).

Unii își doresc o guvernare de dreapta anti-PSD și sunt nervoși că Dan colaborează cu PSD. Fiecare are dreptul să-și dorească orice, doar că Dan e obligat să țină seama de caracterul actualei alianțe și de rezultatele electorale. Dacă Dan încearcă să impună o alianță de dreapta anti-PSD se poate trezi, în locul ei, cu o alianță PSD+AUR+SOS+POT, care, cel puțin în procentele obținute la vot, are 54,75%.

Unii îi reproșează lui Dan că nu acționează precum Băsescu, care și în 2004, și în 2009, a impus o alianță de dreapta. Contextele sunt însă diferite, ca și condiționările electorale. În același timp, acțiunile în forță ale lui Băsescu au avut ca efect slăbirea democrației și slăbirea puterii lui Băsescu însuși.

În 2004, Alianța PSD+PUR a putut fi dislocată pentru că nu era înregistrată la tribunal, ceea ce i-a permis lui Băsescu să găsească "soluția imorală care se numește PUR". Lucrurile au fost mai complicate în 2009, când Băsescu a trebuit să creeze postelectoral un partid nou, UNPR (condus de Gabriel Oprea). Practic, au fost aduși 21 de parlamentari de la PSD și vreo doi de la PNL.

Aceste alianțe făcute din bucăți încalcă în primul rând voința electoratului, fiind o schimbare a rezultatului alegerilor. Chiar dacă alianța PSD+PUR nu era înregistrată la tribunal, cei mai mulți alegători au votat această alianță. Când Băsescu a rupt PUR de PSD, el a ignorat votul unui procent de alegători (undeva între 3% și 6%, depinde cât apreciem că ar fi fost ponderea partidului lui Voiculescu). De asemenea, în 2009, el a beneficiat de un întreg aparat de "control" parlamentar, căci e mai greu de presupus că, imediat după alegeri, 23 de parlamentari au schimbat partidul din proprie voință.

UNPR era condus de militarul securist Gabriel Oprea, așa cum și PUR fusese condus de securistul Dan Voiculescu. În decursul istoriei sale politice, Băsescu a avut colaborări cu securiști mai mari sau mai mici, unii care gravitau în jurul lui sau cu care ajunsese să aibă și colaborări (cum este fuziunea PNR, partidul lui Virgil Măgureanu, cu PD). Spun asta pentru a arăta celor care sunt mai tineri că nu doar USL a colaborat cu Voiculescu și cu diverși securiști de modă veche.

Aceste schimbări postelectorale ale rezultatului votului ar trebui să ne pună pe gânduri, mai ales după ce am trecut prin episodul anulării alegerilor. Dacă Dan ar face ceea ce-a făcut Băsescu, în condițiile în care, acum, aproape o jumătate de țară vrea „turul doi înapoi”, ar arăta nu doar că are convingeri prea puțin democrate, ci și că este cam iresponsabil.

Dar, presupunând că Dan ar accepta să facă acest lucru, condițiile puse de actualul context, care e diferit de cel din 2004 sau 2009, l-ar putea determina să dea destul de repede înapoi. Dacă am numărat bine, pentru a realiza o alianță de dreapta PNL-USR-UDMR-Minorități-Neafiliați, Dan ar mai avea nevoie de vreo 30 de voturi (de la PSD sau AUR, SOS și POT), ceea ce înseamnă că guvernarea ar depinde de vreo 50 de voturi din afara zonei de dreapta.

Nu discut cât de ușor este de dislocat atâția parlamentari: problema este că o asemenea guvernare va fi foarte instabilă. Să ne amintim: alianța lui Băsescu cu Voiculescu a fost un dezastru. Ea a condus la formarea unui front anti-Băsescu și la prima suspendare a președintelui. PD a ieșit de la guvernare. În 2012, guvernul Boc a căzut, președintele a fost din nou suspendat, iar de data asta era cât pe ce ca suspendarea să fie fatală. Unii vor spune că de vină au fost USL și Dan Voiculescu. Desigur, au avut partea lor de vină, însă ceea ce trebuie să înțelegem din aceste experiențe este că atunci când sunt încălcate reguli democratice fundamentale, cum este votul, efectele sunt foarte negative. Când încerci să formezi majorități artificiale, adică majorități care se îndepărtează de la direcția generală arătată de electorat prin vot (iar o asemenea direcție există, căci dacă n-ar exista ar însemna că, de fapt, nu alegătorii stabilesc direcția țării, ci exclusiv politicienii prin impunerea voinței lor).

O alianță de dreapta:

- ar fi extrem de riscantă, având în vedere efectele asupra legitimității președintelui și a partidelor pe care le-a avut decizia din 2024 de anulare a alegerilor),

- ar modifica din nou rezultatul votului (ar fi, în fond, nedemocratică), care arată că PSD este principalul partid, iar o coaliție de dreapta PNL-USR este doar puțin mai mare, ca număr de voturi, decât PSD și

- ar fi o alianță foarte instabilă într-o perioadă de maximă instabilitate globală.

Unii au afirmat că Nicușor Dan e un președinte mediocru pentru că susține că trebuie păstrată actuala coaliție. Eu cred că mediocritatea e valoarea cea mai de preț a democrației funcționale.