Greva minerilor din 1-3 august 1977. Istoria se poate repeta – fie și altfel

Unul dintre cele mai mari și importante proteste din vechiul regim au fost Grevele minerilor din Valea Jiului din 1-3 august 1977. De mare amploare și care au zguduit destul de bine regimul – până și Ceaușescu a venit să discute și negocieze cu ei. Asta arată importanța acestor greve.

Însă în mainstream-ul discursului anticomunist este un eveniment secundar. Nu e loc pentru el în istorie. Aproape nu se știe mai nimic despre acest eveniment esențial. Acei oameni nu au nume, număr, chip. Sunt doar niște bieți mineri. Nu e loc în memoria colectivă de ei - periculos.

Fals: ei au dat dovadă de multă conștiință politică, organizare și enorm de mult curaj. Într-o mare de lașitate ei au fost pentru un moment conștiința și curajul unei țări.

De ce nu e loc pentru ei în istorie? Pentru că nu corespund mantrei istoriografice anticomuniste. Cu regimul comunist au luptat alții. Și chiar dacă nu au luptat trebuiau inventați: tot soiul de ”rezistenți prin cultură” de prin centrul Bucureștiului. Faimoasa dizidență inventată după `90.

De ce nu prea știm mare lucru despre Greva minerilor din `77?

Păi câți intelectuali și universitari li s-au alăturat? Câte scrisori de solidaritate s-au scris? Câți au luptat pentru drepturile lor? de ce lipsesc din lista dizidenților căci mulți au mâncat pușcăria? Mainstream-ul de atunci avea alte griji. Mineri care s-au solidarizat cu protestul lui Goma avem – intelectuali care să se fi asociat cu minerii? Mai spre Zero. E normal că după `90 era timpul să ne răzbunăm pe ei. Intelectualii nu uită această rușine aşa că au fost șterși.

Așa că imaginea minerului a fost bine construită după `90: barbar, necivilizat, de partea răului, brută etc. Minerul nu are chip de om. Cu toate că în `77 ei erau ultimii oameni. Dar am uitat - pentru că am vrut să uităm.

Grevele minerilor din Valea Jiului din august 1977 – trebuie să devină unul dintre evenimentele majore ale istoriografiei noastre: studiate, analizate, comentate.

Și da – trebuie să devină un eveniment comemorativ semnificativ colectiv - viu în memoria populară. Care să ne amintească că istoria se poate repeta: când ai o guvernare care-și bate joc de muncitori, de angajați: toți putem deveni mineri – mineri din `77.

Lista de revendicări a minerilor cuprinde următoarele cereri:

1. Reducerea programului de lucru la timpul de 6 ore pe zi.
2. Pensionarea minerilor la vârsta de 50 ani (limita maximă).
3. Să nu se adopte în niciun caz lucrul în acordul global.
4. Să se mențină deciziile de pensionare privind gradul de invaliditate nr. 3 (cu respectarea drepturilor din trecut-adică până la data de 1.VII.1977).
5. Reducerea planului de producție la nivelul minelor, proporțional cu forța vie activa productiva.
6. Sistarea abuzurilor de funcție (prin control inopinat exercitat de organele de stat și de partid la nivel de minister).
7. Să nu se ridice costul alimentelor odată cu creșterea salariilor (se poate face acest lucru cu o perioada de întârziere sau într-o mai mică măsură față de creșterea reală a salariilor).
8. În niciun caz să nu se adopte măsuri de represiune morală, fizică sau de alt gen asupra delegației reprezentative cât și asupra celor care au luat cuvântul înaintea sosirii Secretarului General în incinta exploatării miniere Lupeni.
9. Cerem cu insistență ca întreaga demonstrație pașnică a minerilor din Valea Jiului să fie dată publicității la radio si televiziune.
10. Cerem reducerea reală a personalului tehnico-ingineresc și administrativ în toate exploatările miniere și introducerea personalului ingineresc în producție ca cel puțin sa lucreze efectiv 4 (ore) în producție.
11. Asigurarea locului de muncă pentru femei (crearea de noi locuri de munca pentru femei).
12. Asigurarea reală și nepărtinitoare a asistenței medicale în toata Valea Jiului.
13. Sistarea penalizărilor la salariile în regie.
14. Calcularea pensiilor de bătrânețe cu coeficient de procentaj, cel stabilit prin lege până la data de 01.VII 1977.
15. Calcularea retribuției de 2 la suta la pensia de bătrânețe cu procentajul stabilit până la data de 1.VII.1977.
16. Să se respecte exercitarea forței de munca a individului în orice întreprindere miniera (prin transfer cu articolul 11.