Nici gradația nu o mai merităm? de Petruț Rizea
Nici gradația nu o mai merităm?
de Petruț Rizea/ profesor, psiholog, jurnalist
Nu ar fi corect să fie retrasă gradația de merit și înlocuită cu un „spor de performanță” fiindcă gradația de merit este deja un mecanism de recunoaștere a performanței, dar unul reglementat, concursual și relativ stabil. În forma actuală, gradația de merit se acordă prin metodologie, pe criterii, pentru o perioadă de 5 ani, și reprezintă 25% din salariul de bază deținut.
Pentru sesiunea 2026, ordinul sau metodologia, nu mai știu sigur, prevede acordarea ei începând cu 1 septembrie 2026, prin procedură de concurs. Eu cred că diferența importantă este aceasta: gradația de merit nu este o primă ocazională, ci un drept salarial câștigat prin dosar, punctaj, evaluare și ierarhizare. Ea răsplătește activitatea profesională pe termen mai lung: rezultate cu elevii, proiecte, activități metodice, contribuții la viața școlii, implicare educațională.
Un „spor de performanță”, dacă ar fi introdus în locul ei, ar putea deveni mult mai instabil: acordat anual, în funcție de buget, de criterii schimbătoare sau chiar de decizii manageriale discutabile. De aceea, o astfel de înlocuire ar fi problematică din cel puțin trei motive. În primul rând, ar transforma un drept obținut prin concurs într-un beneficiu incert.
Profesorul care a muncit ani întregi, a adunat rezultate și a câștigat gradația pe baza unei metodologii clare nu ar mai avea garanția continuității acelui drept pentru perioada stabilită. În al doilea rând, ar crea risc de subiectivism.
Gradația de merit are, cu toate imperfecțiunile ei, o procedură: dosar, criterii, comisii, punctaje, contestații. Un spor de performanță poate deveni mai ușor dependent de interpretări locale: cine decide ce înseamnă performanță, după ce indicatori, cu ce transparență și cu ce drept de contestare? În al treilea rând, în educație, performanța nu se măsoară simplu, ca într-o firmă.
Nu poți reduce munca profesorului doar la rezultate la examene, premii sau cifre. Un cadru didactic poate avea o contribuție enormă prin recuperarea unor elevi slabi, prin prevenirea abandonului, prin sprijin emoțional, prin lucru cu părinții, prin incluziune, prin proiecte educative sau prin construirea unui climat sănătos în clasă.
Toate acestea sunt forme reale de performanță, dar greu de prins într-un spor rapid și uniform. Chiar cred că gradația de merit nu trebuie anulată sub pretextul introducerii performanței, pentru că ea însăși este o formă de salarizare a performanței didactice. Dacă sistemul are probleme, poate fi îmbunătățită metodologia: criterii mai clare, mai puțină birocrație, evaluare mai transparentă, punctaje mai echilibrate.
Dar eliminarea ei și înlocuirea cu un spor vag de performanță ar însemna, de fapt, slăbirea unui drept profesional deja câștigat și relativ predictibil. Și chiar nu e normal.
