Andrei Zviaghințev

Omul, regizorul, filmele

Minotaur, Grand Prix la Cannes 2026, rulează în cinematografele din România din 13 noiembrie. Cu această ocazie oferim un ABC despre regizor și filme sale.

În spatele unei povești clasice despre infidelitate și moralitate, Andrei Zviaghințev zugrăvește un portret al societății de astăzi din Rusia, în care oamenii de succes încearcă să țină sub control o viață construită cu grijă. O critică acerbă a regimului actual și a agresiunii față de Ucraina, premiată cu Grand Prix la Festivalul de la Cannes.

Filmul este adus de Bad Unicorn.

Programul complet: badunicorn.ro

Un actor din Siberia care a ajuns regizor tîrziu

Născut: 6 februarie 1964, Novosibirsk

Formare: actorie la Școala de teatru din Novosibirsk, apoi GITIS, Moscova (absolvent în 1990)

Astăzi: trăiește la Paris, cu soția, Anna Matveeva, și fiul lor, Piotr

Tatăl a plecat de acasă cînd el era copil, și asta se vede în aproape toate filmele lui: tatăl absent, tatăl care se întoarce, tatăl tiranic.

Anii ’90 la Moscova au însemnat sărăcie și slujbe mărunte: îngrijitor, figurant, actor în reclame. Apoi a început să regizeze clipuri publicitare.

Și-a găsit drumul ca spectator, nu ca actor: cinemaul de autor, mai ales Antonioni, l-a convins că vrea să facă filme.

La București a fost în 2017 la Les Films de Cannes à Bucarest cu filmul „Neliubovi/Loveless“

Puține filme, fiecare un eveniment

• Debut tîrziu. La 36 de ani regizează trei episoade din serialul TV „Camera neagră” (2000). Primul lungmetraj vine la 39 de ani.

• Echipa fixă. Operatorul Mihail Kricman (toate lungmetrajele), coscenaristul Oleg Neghin, producătorul Aleksandr Rodnianski.

• Temele. Familia ca miniatură a statului. Tatăl absent. Corupția și indiferența instituțiilor. Subtextul biblic și mitic: Iov, Pietà, Minotaurul.

• Filiația. Tarkovski, Bresson, Antonioni: cadre lungi, peisaje austere, ritm lent, tensiune morală. Muzică de Philip Glass la „Elena” și „Leviatan”.

Boala, exilul, revenirea

Vara 2021: după vaccinarea cu Sputnik V face febră mare și ajunge la terapie intensivă la Moscova. Apare un sepsis cu o infecție de spital rezistentă la antibiotice. Plămînii, afectați în proporție de 92%.

August 2021: e transferat la Hanovra, în Germania: 40 de zile de comă indusă. Tratamentul e plătit de conglomeratul rus AFK Sistema.

2022: invazia Ucrainei îl prinde în spital. Nu mai poate merge și nici vorbi. În august ajunge la Paris în scaun cu rotile și nu se mai întoarce în Rusia.

2025–2026: proiectele începute înainte de boală rămîn suspendate. Toamna 2025 filmează „Minotaur” în Letonia. În mai 2026 revine la Cannes și ia Grand Prix.

Șase filme în 23 de ani, toate premiate la Veneția sau la Cannes

2003: Întoarcerea — Leul de Aur, Veneția

2007: Izgonirea — Premiul de interpretare masculină (Konstantin Lavronenko), Cannes

2011: Elena — Premiul special al juriului, Un Certain Regard, Cannes

2014: Leviatan — Premiul pentru scenariu, Cannes · Globul de Aur · nominalizare Oscar

2017: Fără dragoste — Premiul juriului, Cannes · César · nominalizare Oscar

2026: Minotaur — Grand Prix și Cannes Soundtrack Award, Cannes

Întoarcerea

Vozvrașcenie / Возвращение

Doi frați, Andrei și Ivan, își văd tatăl întorcîndu-se acasă după doisprezece ani de absență. A doua zi pleacă împreună spre o insulă pustie: o săptămînă de inițiere, autoritate și neîncredere, care se termină tragic.

Distribuție: Konstantin Lavronenko, Vladimir Garin, Ivan Dobronravov

Premii: Leul de Aur și Leul Viitorului (pentru debut), Veneția 2003; Descoperirea europeană a anului, Premiile Academiei Europene de Film

De știut. Vladimir Garin, fratele mai mare din film, s-a înecat într-un lac cu puțin înainte de premiera de la Veneția. Debutul l-a pus pe Zviaghințev, peste noapte, pe harta cinemaului mondial.

Izgonirea

Izgnanie / Изгнание

Alex își duce familia din oraș într-o casă izolată de la țară. Acolo soția îi mărturisește că poartă un copil care nu e al lui. O tragedie despre comunicarea imposibilă într-un cuplu, adaptare liberă după „The Laughing Matter” de William Saroyan.

Distribuție: Konstantin Lavronenko, Maria Bonnevie, Aleksandr Baluev

Premii: Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, Cannes 2007 (Konstantin Lavronenko)

De știut. Scenele de la țară s-au filmat în sudul Republicii Moldova, lîngă Cahul și Vulcănești: casa, gara, biserica, cimitirul și podul de lemn au fost construite acolo pentru film. Era același festival în care Cristian Mungiu lua Palme d’Or cu „4 luni, 3 săptămîni și 2 zile”.

Elena

Елена

Elena, fostă infirmieră, e căsătorită cu Vladimir, un bărbat bogat și rece. Cînd el hotărăște să-și lase averea fiicei lui, nu fiului ei fără slujbă, Elena ia o decizie fatală. O dramă despre clase sociale în Moscova de azi, filmată ca un thriller tăcut.

Distribuție: Nadejda Markina, Andrei Smirnov, Elena Liadova

Muzica: Philip Glass

Premii: Premiul special al juriului, secțiunea Un Certain Regard, Cannes 2011

De știut. Primul film făcut cu producătorul Aleksandr Rodnianski, cu care va lucra și la „Leviatan” și „Fără dragoste”.

Leviatan

Leviafan / Левиафан

Kolia, mecanic într-un orășel de pe țărmul Mării Barents, luptă să-și păstreze casa și pămîntul pe care le vrea primarul, un om corupt. Povestea lui Iov mutată în Rusia de azi, unde puterea locală, Biserica și justiția fac front comun.

Distribuție: Aleksei Serebriakov, Elena Liadova, Vladimir Vdovicenkov, Roman Madianov

Muzica: Philip Glass

Premii: Premiul pentru scenariu, Cannes 2014 (cu Oleg Neghin); Globul de Aur pentru cel mai bun film străin; nominalizare la Oscar

De știut. Filmat la Teriberka, în Peninsula Kola. Deși a primit bani de la Ministerul Culturii, filmul a fost atacat de oficialii ruși și a devenit cel mai discutat film rusesc al deceniului.

Fără dragoste

Neliubov / Нелюбовь

Jenia și Boris divorțează și au deja alți parteneri. Fiecare se gîndește la viața nouă; nimeni nu se gîndește la Aliosa, fiul lor de 12 ani. Într-o zi, băiatul dispare. Căutarea lui devine radiografia unei societăți fără empatie.

Distribuție: Mariana Spivak, Aleksei Rozin, Matvei Novikov

Premii: Premiul juriului, Cannes 2017; César pentru cel mai bun film străin; nominalizări la Oscar și BAFTA

De știut. Făcut fără bani de la statul rus. Căutarea copilului urmează metoda voluntarilor din „Liza Alert”, organizația civică ce caută oameni dispăruți.

Minotaur

Минотавр · 140 min · Franța–Letonia–Germania

Rusia, 2022. Gleb, director al unei companii de transport, trăiește confortabil cu soția, Galina, și fiul lor adolescent. Două presiuni îl lovesc deodată: bănuiala că soția îl înșală și cererea primarului de a preda paisprezece angajați pentru mobilizare, cîți atenieni erau dați Minotaurului. Încercarea de a-și păstra mîinile curate duce la crimă.

Distribuție: Dmitri Mazurov, Iris Lebedeva, Varvara Șmîkova

Scenariu: Andrei Zviaghințev și Semion Liașenko

Premii: Grand Prix și Cannes Soundtrack Award, Cannes 2026

De știut. Remake liber după „Femeia infidelă” (1969) a lui Claude Chabrol. Primul lui film făcut în exil: filmat în Letonia, cu Riga în rolul unui oraș rusesc. Nu va primi certificat de difuzare în Rusia.

Rusul și românul, de două ori pe podium

Cannes 2007: Cristian Mungiu ia Palme d’Or cu „4 luni, 3 săptămîni și 2 zile”; „Izgonirea” lui Zviaghințev aduce premiul de interpretare masculină pentru Konstantin Lavronenko.

Cannes 2026: Mungiu ia a doua Palme d’Or, cu „Fjord”; „Minotaur” ia Grand Prix, al doilea premiu ca importanță.

La premieră, „Minotaur” a primit o ovație de 12 minute. La gala de premiere, Zviaghințev i s-a adresat direct lui Putin: „Opriți acest măcel, lumea întreagă așteaptă asta.”

Minotaur, de la 13 noiembrie în cinematografe

Distribuitor: Bad Unicorn

Date: dramă, thriller · 141 min · în rusă, cu subtitrare în română · N-15

București: Elvire Popesco, Union, Apollo111, Studioul Horia Bernea (Muzeul Țăranului), Cineplexx Băneasa, Cinema City

Cluj-Napoca: Cinema Arta

Timișoara: Cinema Timiș

Programul complet: badunicorn.ro