De Florii - cele mai verzi și spectaculoase locuri prin care am fost ultimii ani

Cel mai frumos parc - Craiova: Parcul "Nicolae Romanescu".

Greu de concurat cu toate că mai am preferințe. Nu știu cum a supraviețuit el acolo, în mijlocul unui oraș care uneori pare că luptă împotriva propriei frumuseți, dar a supraviețuit. Proiectat de un francez, Édouard Redont, pe la 1900, parcul ăsta are o eleganță care nu se explică, se trăiește. Mergi pe aleile lui și simți că cineva, cândva, a iubit cu adevărat orașul ăsta. Podul suspendat, lacul, insulițele - totul pare că aparține altui secol, unui altfel de gând față de spațiul public. Și totuși e acolo, real, verde, viu.

Cea mai frumoasă Grădină Botanică - Iași: Grădina Botanică "Anastasie Fătu".

Asta chiar nu are concurență. Și am căutat s-o găsesc. Am umblat prin grădini botanice de prin tot felul de orașe și țări și mă întorc mereu cu gândul la Iași. E ceva în lumina de acolo, în felul în care dealurile orașului intră discret în compoziție, în amestecul ăla de știință și abandon controlat. Nu e un parc ordonat militărește - e o grădină care respiră. Anastasie Fătu a știut ce face. Și cei care o îngrijesc de atunci încoace, la fel.

Cel mai verde oraș: Chișinău

Cel mai verde oraș: Chișinăul - fără drept de apel (până nu-l rezolvă dezvoltatorii imobiliari și nu-l inundă cu monumente). Ăsta e subiectul meu dureros. Chișinăul verde e o moștenire sovietică pe care orașul o poartă fără să-și dea întotdeauna seama ce comoară are. Aleile largi, teii, castanii, parcurile care intră în inima cartierelor de blocuri - toate astea sunt un proiect urbanistic coerent, gândit, chiar dacă ideologia din spatele lui a dispărut. Problema e că nu dispare și betonul care vine după. Sper să greșesc. Mă rog să greșesc.

Cel mai îngrijit parc văzut în ultimii ani - Vaslui: Parcul Copou din Vaslui.

Impecabil. Și zic asta fără nicio urmă de ironie sau condescendență provincială. Dimpotrivă. Când am intrat prima dată acolo m-am simțit puțin rușinat de toate prejudecățile pe care le căram cu mine despre orașe mici și neglijare. Cineva acolo iubește locul ăla. Se vede în fiecare colț. Există o mândrie tăcută în îngrijirea unui parc public care spune mai multe despre o comunitate decât orice discurs.

Cea mai aranjată Faleză: Timișoara pe Bega

Cea mai aranjată Faleză: Timișoara pe Bega - unică în zona urbană. Bega nu e un fluviu spectaculos. Nu te copleșește, nu te intimidează. Dar tocmai asta e farmecul ei - e un canal blând, uman ca scară, și Timișoara a înțeles asta și a construit în jurul lui o promenadă care funcționează. Oameni care aleargă, bicicliști, terase, bătrâni pe bănci, copii. Viața urbană la parametri normali, ceea ce în România e, din păcate, o excepție suficient de rară încât să merite menționată.

Județul cu cea mai mare diversitate de relief & peisaje: Caraș-Severin

Județul cu cea mai mare diversitate de relief & peisaje: Caraș-Severin - a fost o revelație pentru mine. Și mă consider un om care a văzut destule. Munți, chei, defileu, câmpie, sate de toate neamurile, păduri care par din altă eră geologică - Caraș-Severinul e un argument solid împotriva monotoniei. Cheile Nerei singure ar fi suficiente pentru o viață întreagă de umblat. Dar mai e și Semenic, și Reșița cu toată istoria ei industrială melancolică, și satele din văile acelea adânci unde timpul curge altfel.

Cele mai frumoase orizonturi și apusuri de soare - Dobrogea

Cele mai frumoase orizonturi și apusuri de soare - Dobrogea: feblețea mea - acolo vreau să mor. Nu e exagerare, nu e figură de stil. E ceva în lumina Dobrogei care nu seamănă cu nicio altă lumină din țara asta. Poate pentru că e stepă, poate pentru că cerul e atât de larg și de neîngrădit, poate pentru că ești la marginea a două lumi și simți asta în oase. Apusurile de acolo au o violență liniștită care te face să taci. Nu prea mai simți nevoia de cuvinte când stai și te uiți cum moare soarele peste Dunăre sau peste dealurile de piatră. E suficient.

Cel mai frumos cimitir: București - Bellu

Cel mai frumos cimitir: București... Bellu. Da, cimitirul. Nu mă scuz. Bellu e un muzeu în aer liber, o arhivă a gustului și a morții burgheze românești, un loc unde poți petrece ore întregi fără să te plictisești. Statuile, capelele, epitafurile, vegetația care a crescut liberă peste tot - e o lecție de istorie și de estetică deopotrivă. Și e locul unde îți dai seama, invariabil, că România a avut o burghezie cultă și că ceva s-a pierdut pe undeva.

Bucovina - e în afara concurenței

E adevărat că mai pot da 1001 de locuri superbe. Nu zic nimic de Bucovina - e în afara concurenței - unde mă mut în mai sau Darabani - Botoșani unde am stat vara la muncă. Unele locuri le păstrez pentru mine. Deocamdată.

Și undeva lângă Darabani - arată așa