Ne-au ucis

08:00, 30.10.2026
„Novaia Gazeta“, redacția

18+. ACEST MATERIAL (INFORMAȚIE) A FOST PRODUS, DIFUZAT ȘI (SAU) TRANSMIS DE AGENTUL STRĂIN PUBLICAȚIA ONLINE „NOVAIA GAZETA“ SAU SE REFERĂ LA ACTIVITATEA AGENTULUI STRĂIN PUBLICAȚIA ONLINE „NOVAIA GAZETA“

* Asteriscul vine din original. Legea rusă obligă publicația să marcheze astfel persoanele și entitățile declarate „agenți străini“.

Ședința de redacție. Octombrie 2026. Moscova, Potapovski pereulok nr. 3. Foto: Anna Artemieva / „Novaia Gazeta“

Ne-au ucis.

Pe 9 noiembrie vom stinge lumina în casa noastră, unde am trăit 30 de ani, vom opri serverele și vom pleca. Ziarul nu mai există. Autoritățile ruse și serviciile secrete ruse au silit redacția să-și înceteze activitatea.

Cei peste treizeci de ani de viață alături de țară și de cetățenii ei se vor încheia pentru noi în stradă, fără mijloace de existență, sub amenințarea permanentă a represiunilor.

Anii noștri de viață au fost fericiți: prin creație și speranțe, prin cititori, prieteni, texte, filme. Uneori acești ani au fost disperat de amari.

Amari, pentru că tocmai în timpul acestui regim, și nu în banditeștii ani ‘90, au fost uciși din motive politice colegii noștri, pentru că și-au făcut datoria profesională și civică: Igor Domnikov, Iuri Șcekocihin, Anna Politkovskaia, Stas Markelov, Anastasia Baburova, Natalia Estemirova.

Odată cu scrisoarea de evacuare a fost deconectat sistemul de donații prin care primeam contribuții de la cititorii noștri. Adică am fost lăsați fără mijloace. Cu totul.

Este o acțiune coordonată. Nimeni nu va fi convins de justificările băncilor, care spun că procedează așa pe baza regulilor corporative interne. Sunt reguli externe, stabilite de aparatul represiv al statului, de ofițerii FSB infiltrați sub acoperișul fiecărei organizații. Ei consideră țara proprietatea lor.

După începerea acțiunilor militare, ni s-a luat, ca tuturor celorlalți jurnaliști, posibilitatea de a vorbi despre cele mai importante și mai tragice evenimente ale prezentului. Au fost adoptate legi care au readus cenzura în țară. Apoi această cenzură s-a extins practic asupra tuturor sferelor vieții omenești.

Autoritățile ne-au blocat toate resursele de internet. Statul ne-a luat tipografia, iar ofițerii serviciilor secrete și cenzorii instalați în celelalte tipografii ne-au refuzat tipărirea ziarului. Mulți dintre colegii noștri au fost nevoiți să plece din țară.

Apoi statul ne-a retras înregistrarea ca instituție media și, odată cu ea, dreptul de a ne câștiga existența prin muncă.

Redactorul-șef, laureatul Premiului Nobel pentru Pace Dmitri Muratov*, a fost atacat și aproape și-a pierdut vederea. Nu s-a deschis dosar penal, deși făptașii sunt cunoscuți.

Apoi jurnaliștii noștri au început să fie declarați „agenți străini“, începând cu redactorul-șef.

Apoi au fost deschise dosare administrative împotriva conducerii redacției.

În Cecenia, editorialista noastră Elena Milașina a fost răpită și bătută până aproape de moarte.

Redactorul-șef executiv al ziarului, Oleg Roldughin, a fost luat ostatic, acuzat că a lucrat ca jurnalist. Procesul urmează în curând.

În redacția „Novaia Gazeta“ a avut loc o percheziție de multe ore. Percheziție s-a făcut și în apartamentul redactorului-șef.

În septembrie anul acesta a fost declarată „agent străin“ întreaga redacție, iar pe liste au fost trecuți peste o sută de oameni, jurnaliști și autori.

Timp de aproape 5 ani de război am reușit să lucrăm sub încercuirea strânsă a serviciilor secrete.

Și acum gata. Am ajuns în „kill zone“.

Aceasta nu e doar povestea noastră privată. E povestea țării și a societății, care sunt terminate exact în același fel.

O fac FSB-ul, Ministerul Justiției, Procuratura și ceilalți care au privatizat statul și au uzurpat puterea. Nu e un resentiment sovietic: sub firma lui a fost aproape construită o dictatură militară.

Ei spun că apără ordinea constituțională. Nu, aceasta e o ordine anticonstituțională. Pentru că Constituția a fost violată, bătută și aruncată în închisoare pe un termen uriaș, cu gura lipită cu bandă. La fel ca mii de cetățeni ai țării, care pur și simplu i-au urmat articolele. La fel ca alte zeci de mii de cetățeni, siliți să devină refugiați, care și-au părăsit casele și au plecat în necunoscut.

Încetați să mai spuneți că nu suntem în 1937-ul stalinist și că represiunile au un oarecare „caracter digital“. Sunt represiuni de stat. Și în celule mor oameni, nu cifre. Punct.

Viața omului și-a pierdut sensul și valoarea.

Cuvântul „Constituție“ stârnește sarcasm și hohote de râs. Tuturor. Chiar și judecătorilor. Mai ales judecătorilor. Nimeni nu crede că aceasta e legea fundamentală a țării și că președintele a jurat pe ea. Observați că propaganda oficială nu-l mai numește de mult pe președinte garantul Constituției.

În țară au fost lichidate drepturile și libertățile omului, iar apărarea lor a fost asimilată unei infracțiuni. De facto au fost lichidate alegerile și organele alese ale puterii. Au fost lichidate instituțiile societății. Au fost călcate în picioare libertatea conștiinței și demnitatea umană. Viața privată a fost întoarsă pe dos cu mâini murdare.

Nu sună oare astăzi a batjocură articolul 29 din Constituție, „cenzura este interzisă“? Justiția a fost distrusă odată cu legea și dreptul. A avea convingeri înseamnă acum trădare de stat.

Dar trădare e atunci când statul își trădează propria Constituție. Iar această trădare e o crimă continuă, care se petrece chiar acum sub ochii întregii lumi.

Uciderea „Novaia Gazeta“ e încă o dovadă.

Toți acești ani am scris tocmai despre asta. Cât am putut. De aceea ne-au și ucis.

Mulțumim tuturor celor care ne-au auzit.

Redacția

P.S. Ultimul număr va apărea.