Cred că rezultatele ”lumii întâi” la testele PISA 2025 reflectă programe de studii din ce în ce mai cretine, făcute de fel de fel de „experți”, unul mai prost ca altul - de Lucian Sârbu

Majoritatea comentariilor iscate în jurul rezultatelor de la testele PISA 2025 se lamentează în jurul scorurilor obținute de elevii români, dar puține comentarii au atras atenția asupra unui lucru mai puțin confortabil, și anume că situația e jenantă în toată sfera „țărilor dezvoltate”, adică în mult lăudatul spațiu OECD care, dacă va continua tot așa, va retrograda de la „lumea întâi” la „lumea a doua” (cu perspectiva certă ca despre anumite spații/cartiere să se poată spune curând că au aterizat deja în „lumea a treia”).

Relevantă, în acest sens, e prăbușirea educației finlandeze, care încă ni se mai dă de diverși ageamii ca mare exemplu de reușită, deși scorurile astea PISA arată că elevii finlandezi se tâmpesc într-un ritm mult mai accelerat decât alții, după cum se vede din primul grafic atașat. La asta trebuie să adăugăm și inflexibilitatea de care a dat dovadă economia finlandeză odată decuplată de banii ieftini rusești: din campioană economică a Europei, Finlanda a ajuns azi campioana șomajului, dovadă că nici forța aia de muncă nu e chiar atât de bine pregătită încât să vină investitorii tropăind ca să le dea tinerilor finlandezi de lucru. Totul era un balon de săpun, dar în numele acestui balon de săpun noi am fost făcuți cu ou și cu oțet și s-a continuat distrugerea educației „pentru a urma modelul finlandez”. Model falimentar, după cum se vede. În comparație cu Finlanda, România e chiar ok: măcar nu am asistat la o prăbușire a scorurilor! [v. graficul ]

Majoritatea celor care observă declinul educațional, îngrijorător, înregistrat de țările „lumii întâi” propun ca explicație faptul că pe copii îi tâmpesc telefoanele mobile, deși nimeni nu explică de ce telefoanele mobile nu îi tâmpesc în mod egal și pe copiii cambodgieni, kirghizi, qatarezi, singaporezi, taiwanezi, muntenegreni etc. Sau pe copiii turci: uitați-vă la turci, că au ajuns, practic, la egalitate cu finlandezii [v. graficul ]. Să vezi ce bătaie va fi în câțiva ani pe „Școala turcească”, să vezi câți părinți vor da mii de euroi ca să-și înscrie plozii la turci! Oare copiii turcilor nu au telefoane mobile?!

Altele trebuie să fie cauzele profunde. Acest declin educațional al „lumii întâi” reflectă, probabil, inexorabila răspândire a sărăciei, falimentul Occidentului, care pe plan politic vedem că dă naștere reacțiilor de nemulțumire manifestate prin ascensiunea unor mișcări contestatare (AfD, Rassemblement National etc.). Unii zic că e posibil să mai reflecte, de asemenea, creșterea abruptă a importului de imigranți săraci și puțin educați, deși acest import a început masiv doar în urmă cu 10-12 ani, ceea ce înseamnă că prima generație de copii născută din acești imigranți încă nu a fost testată. Plus că la unele țări primitoare de imigranți, de exemplu la Marea Britanie, declinul abilităților cognitive ale copiilor nu e așa de evident.

Deci explicația asta cu imigranții cred că mai trebuie studiată un pic. Dar eu, personal, cred că rezultatele lumii întâi reflectă programe de studii din ce în ce mai cretine, făcute de fel de fel de „experți”, unul mai prost ca altul. Programe făcute având în cap doar ceea ce Mircea Platon numește în cărțile sale „deșcolarizare”. Să luăm doar prăbușirea înțelegerii unui text scris: păi ca să ajungi la o asemenea contraperformanță eu zic că e suficient să elimini categoria de „timp” din schema cognitivă de învățare a unei generații, și gata! Predă-le copiilor istoria „tematic”, fără să mai înțeleagă cine s-a luptat cu cine, în ce ordine, de ce.

La fel, predă-le literatura „tematic”, dă afară timpul din literatură, să nu mai știe copiii că Eminescu a scris înaintea lui Arghezi, și Arghezi înaintea lui Nichita, și de ce Creangă sau Caragiale foloseau cuvinte pe care azi noi nu le mai înțelegem, pentru ca ei să nu înțeleagă de ce nu le înțeleg. Fă din literatură un soi de Biblie - o carte atemporală. De filozofie nici nu mai zic: „istoria filozofiei” am înțeles că nu se mai face nici la facultate, darămite în liceu.

Și atunci, de unde naiba să mai învețe copiii să lege între ele concepte și idei, dacă nu le mai învață în ordinea lor firească? Nu doar 𝑑𝑒 𝑢𝑛𝑑𝑒 sau 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑐𝑖𝑛𝑒 să învețe, dar 𝑐𝑢𝑚 să mai învețe să lege între ele cuvintele și ideile dacă noi le servim cuvinte și idei răsturnate acolo cu toptanul, fără o legătură reală între ele? Iar de saltul de la o disciplină la alta, adică să-și pună întrebări filozofice citind o mare operă literară, sau să-și pună întrebări despre istorie citind o poezie, nici nu mai zic. Asta e ficțiune deja.

Lucian Sârbu este născut în 1975. Studii universitare de filozofie și de marketing. A colaborat de-a lungul timpului la diverse reviste culturale (Literatorul, Calende, Argeș, Observator Cultural etc.) cu proze, recenzii, traduceri, eseuri. Începând cu anul 2007 a scris sub pseudonimul „Manole” cel mai popular blog de imobiliare din România, „Balonul imobiliar”, descifrând bula imobiliară într-o perioadă în care discursul dominant nu comunica altceva decât că „economia duduie”. Autor al unui volum de eseuri intitulat „Adevăr și democrație” apărut în anul 2001 la Editura Paideia și a volumului apărut recent: Perspectiva inversa. Eseuri politice într-o lume post-ideologică, editura Cartex 2026.