România: stat capturat și abandonat. Arestarea ritualică a unui Guru sau neputința statului român în plină dizolvare

Văzând a n-șpea arestare a lui Guru Georgescu încerc să înțeleg nu atât ce vrea statul român să facă ci cum citește grosul populației povestea căci asta se va răsfrânge asupra politicii reale. Sau hai să zic: o parte mare a populației la care trag cu ureche cu rigurozitate.

Adică acțiunea statului are consecințe directe asupra a ceea ce va urma politic.

Sunt două reacții: o victimizare constantă. Chiar și stilul în care o face e aproape religios. E ca și cum ritualic statul român amintește că are nevoie de un Guru al Răului pe care să-l aresteze. De ce? Din lipsă totală de idei, din lipsă de strategie, de politici reale, din neputință. Atâta poate statul actual - circ fără pâine.

De mult toți am fi uitat de acest personaj total inconsistent. Dar instituțiile statului român îl țin artificial în viață pentru a ne oferi un sentiment de ”real pericol” și de o legitimare a sa prin acțiunile sale de protecție. Chiar și imaginile sunt deseori militarizate: un pericol colosal ne paște. De unde? De la un om lipsit de totală consistență - dar care capătă consistență prin acțiunile statului. Indirect, cine știe să citească, înțelege că e un pur produs al sistemului.

E ca reclama în comunism: se făceau reclame la lucruri care erau defectare ca să se cumpere? Nu - ci ca să ni se spună că există.

Așa și statul român actual: îl arestează ritualic pe Guru ca să ne spună că el Stat român există, că are legitimitate și că ne protejează.

În același timp nu a produs un minim dosar sau discurs credibil legat de anularea alegerilor. Da, grosul populației percep acel act ca pe un act de lichidare a ritualului democratic. Adică, puterea post anulare a alegerilor este percepută ca frauduloasă și ilegitimă. Până nu vom rezolva acel eveniment - mă tem că nu rezolvăm multe. E o rană purulentă care produce toxine ce otrăvește corpul politic.

Ce avem acum? Actul de arestare ritualică a lui Guru care vrea să ne spună că Puterea există, că e legitimă și ne protejează, nu face decât să întărească percepția populară pe două aspecte.

Unu: că o putere ilegitimă - un guvern condus de locurile 3-4 la vot popular și un președinte produs post anulare - pedepsește total neconvingător pe un posibil candidat puternic. Îl transformă în victimă și-l legitimează.

Doi: se tem până și de un clovn, sunt neputincioși și lipsiți de orice consistență politică și de putere.

O putere total neputincioasă care face circ ieftin pe seama sărăciri populației de o manieră agresivă.

Ce va ieși de aici? Nu e greu de prevăzut. La următoarele alegeri tot ce ține de imaginea de putere va fi spulberat de unii de care nici nu ne imaginăm. Asta se va întâmpla mai devreme sau mai târziu. Mai ales că frigiderul și factura nu-i ajută: lumea e iritată rău. Doar cine trăiește în bulele din centrele orașelor mari nu pricepe. Nemulțumirea și neîncrederea în putere e la cote alarmant de ridicate.

Iar pe termen și mai lung și mai profund: totala delegitimare a statului și a instituțiilor lui. O ruptura totală în interiorul unui minim contract social dintre stat și cetățeni: acest stat nu e al nostru, nu ne reprezintă, nu vrem să-l legitimăm, să-l apărăm de niciun fel. Orice mesaj sau acțiune transmise de staul român vor fi citite de populație invers: din principiu.

E statul ”lor” nu e statul ”nostru”. Iar de aici poate ieși Babilonul de stil anii 30.

Așa că în loc să simțim ceva la costul vieții în bine: mai arestați-l pe Guru televizat și ritualic.

Ca să nu mai zic că statul e abandonat de chiar elita politică: nu reușesc să facă un guvern legitim. Despre ce stat vorbim? România: stat capturat și abandonat.